Tutorial

Cauta in Foto-Magazin:


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Sensibilitatea filmului argentic

Sensibilitatea filmului depinde de mai multi parametri, precum: marimea granulelor de halogenura de argint, densitatea cristalelor si forma lor, sensibilitatea acestora la lumina, etc.


Asa cum aratam in pagina anterioara, un cristal de halogenura de argint va fi developat si va rezulta o masa de argint metalic daca este atins, in medie, de trei fotoni. Cu cat marimea cristalului este mai mare, cu atat posibilitatea de a incasa trei fotoni este mai mare, chiar si in conditii de lumina putina. Pentru a obtine cristale de halogenura de argint mai mari, emulsia gelatina + halogenura se mentine la temperaturi ridicate (maturare) o perioada de timp, inainte de a fi turnata pe suportul de plastic.


Cristalele de halogenura de argint de marime mai mare reduc rezolutia (finetea) fotografiei si accentueaza granulatia imaginii. Astfel, marirea / maturarea granulelor de halogenura de argint este limitata de alterarea calitatii imaginii.


Densitatea mai mare a granulelor de halogenura de argint determina, evident, o sensibilitate sporita a filmului. Un numar mai mic de granule pe unitatea de suprafata reduce sansa ca un foton ce traverseaza pelicula sa loveasca si sa tranforme argintul ionic in atom de argint. In schimb, o densitate mai mare a granulelor de argint creste sansa de a obtine argint metalic sub influenta luminii incidente.


Forma granulelor de argint, de asemenea, influenteaza sensibilitatea peliculei. Kodak a pus la punct tehnologia de realizare a cristalelor T, prin care cristalele de halogenura dobandesc forma de placi subtiri si acestea sunt depuse paralel cu suprafata filmului. Astfel se mareste suprafata expusa la lumina si creste sansa ca ca un cristal sa interactioneze cu fotonii incidenti, dar cu mentinerea unei greutati reduse a cristalelor si deci cu mentinerea unei granulatii suficient de mica.


Sensibilitatea spectrala este limitata la halogenurile de argint. Clorura de argint este sensibila nativ la lumina ultravioleta (UV) si lungimi de unda apropiate. Iodura de argint este sensibila la lumina albastra si UV, iar bromura are o sensibilitate spectrala intermediara intre cele doua anterioare. Pentru uzul curent, pelicula trebuie sa fie sensibila la toate radiatiile din spectrul vizibil, similar ochiului uman (pancromatic), si poate fi adusa in acest domeniu de sensibilitate prin adaugarea de substante sensibilizante. Aceste substante se cupleaza pe suprafata cristalelor de haogenuri, absorb fotoni cu lungime de unda mai mare (culori mai calde) si permit transformarea argintului ionic in atomi de argint. Utilizarea unor astfel de pigmenti permit sensibilizarea peliculei chiar si la radiatia infrarosie (IR).


Timpul de expunere si innegrirea, adica aparitia de atomi de argint, sunt, in general in proportie directa; adica o expunere mai lunga la lumina determina o innegrire mai accentuata si invers, realizind ceea ce se numeste legea reciprocitatii. Conform legii reciprocitatii, in conditii de lumina putina, pelicula trebuie expusa un timp mai lung (sau se utilizeaza o diafragma mai luminoasa), pentru a obtine gradul dorit de innegrire si invers, in conditii de lumina abundenta, timpul de expunere trebuie sa fie scurtat sau se foloseste o diafragma mai mica. De exemplu, daca in studio se lucreaza cu un blitz, la o anumita distanta dintre sursa de lumina si subiect se foloseste diafragma f:8, injumatatirea distantei determina dublarea intensitatii luminoase si necesita utilizarea diafragmei f:11.


Legea reciprocitatii nu mai functioneaza cand timpii de expunere ajung la valori extreme: foarte scurti sau foarte lungi (fractiuni de milisecunde sau mai multe secunde). Abaterea de la legea reciprocitatii are avantaje si dezavantaje. Filmul nu se voaleaza chiar daca este supus radiatiei calorice (IR, prezenta in mediul casnic, de exemplu) chiar cativa ani. In schimb, in fotografia astronomica, unde intensitatea luminoasa este foarte redusa si e nevoie de timpi de expunere de mai multe zeci de secunde sau chiar minute, este nevoie de filme speciale, care utilizeaza sensibilizatori (compusi de sulf) si care permit obtinerea de fotografii exploatabile chiar si in conditiile reduse de lumina.


curba_innegrire.jpg

Curba de innegrire a filmului


Sensitometria este ramura a fizicii care se ocupa cu studiul sensibilitatii filmelor, adica relatia dintre intensitatea luminoasa si gradul de innegrire. Reprezentarea grafica a curbei de innegrire in functie de expunerea la lumina (in logaritm) are forma unui S italic:
- extremitatea din stanga a curbei, corespunzatoare expunerii la lumina foarte redusa, este orizontala, practic fara innegrire in afara voalului de developare; aici nu apar detalii ale zonelor umbrite;
- partea mijlocie a curbei este o panta oblic ascendenta, aproximativ liniara; in aceasta zona a curbei (expunerii) innegrirea este direct proportionala cu expunerea; acest comportament poarta numele de contrast: cu cat panta este mai abrupta, cu atat pelicula se innegreste mai puternic la cresteri mici ale luminii si este mai contrastanta; invers, o panta mai lina, adica o diferenta mai mica de innegrire cand exista diferente mari de iluminare intre doua zone, caracterizeaza o pelicula cu contrast mai redus;
- extremitatea dreapta a curbei devine din nou orizontala, deoarece innegrirea este deja maxima si nu mai creste dincolo de o anumita cantitate de lumina.
- intre cele trei zone exista portiuni de tranzit ale curbei cu comportament intermediar.
Curba de innegrire reflecta legea reciprocitatii si abaterile de la legea reciprocitatii, amintite mai sus.


Gradul de innegrire al peliculei (unghiul pantei) depinde in practica de mai multi factori, nu numai de gradul de iluminare, dar si de tipul de pelicula, de tipul de revelator folosit la developare, de temperatura de developare, de agitatia filmului in timpul developarii, etc. Peliculele cu granule mici au o sensibilitate mica la lumina, dar o panta accentuata (contrast ridicat); din contra, peliculele cu granule mari de halogenura de argint, au o panta de innegrire mai lenta (contrast mai redus). De asemenea, gradul de contrast al imaginii finale poate fi influentat de tipul de revelator, concentratia sau dilutia lui, temperatura de developare, etc.


Diferenta de transparenta dintre zonele neexpuse, unde exista doar voalul general al filmului, si zonele cele mai puternic expuse si care, dupa developare, devin negru intens poarta numele de latitudine de expunere (D Max). Asa cum aminteam mai sus, peliculele cu sensibilitate redusa au o curba de innegrire mai abrupta si o latitudine mica de expunere; in schimb, pelculele cu sensibilitate ridicata au o curba mai lenta de innegrire si deci o latitidune de expunere mai mare. In practica, aceasta se traduce prin doua consecinte:
- peliculele mai putin sensibile, care au deci contrast ridicat, trebuie expuse foarte precis; chiar si un mic exces de lumina arde detaliile in lumini, iar o expunere doar putin mai scurta decat ar trebui, ineaca detaliile din umbre;
- peliculele cu contrast ridicat nu sunt adecvate pentru fotografierea subiectelor cu contrast mare, de exemplu subiecte in contralumina; zonele luminoase vor fi arse, iar detaliile din umbre absente.


film_ISO_400.jpg

Film argentic ISO 400


Masurarea sensibilitatii filmului se face in conformitate cu normele ISO (International Organization for Standardization ISO 5800:1987) si a intrat in vocabularul curent sintagma "sensibilitate ISO", inlocuind alte scale de masura a sensibilitatii (DIN, GOST, ASA). Standardul ISO arata ca o dublare a sensibilitatii se traduce prin dublarea valorii ISO, de exemplu un film 200 ISO este de doua ori mai sensibil decat unul 100 ISO. Astfel se realizeaza o foarte practica corelatie intre sensibilitatea filmului, timpul de expunere si diafragma. Toti acesti parametrii cresc de la simplu la dublu sau scad de la o unitate la o jumatate de unitate. In limitele permise de legea reciprocitatii, utilizarea unui film cu sensibilitate ISO 200 va fi la fel de corect expus, adica va ajunge la acelasi grad de innegrire, ca unul de 100 ISO, daca timpul de expunere se injumatateste (de ex. in loc de 1/250 se foloseste 1/500) sau daca diafragma se inchide cu o treapta (de ex. de f:4 la f:5,6).

 



<- Pagina precedenta . . . Pagina urmatoare ->

 



© Avram Tudor
martie, 2014,
Foto-Magazin.ro

 

Bookmark and Share

Comentarii:

George Ionita - 30 Mar 2014, ora 13:43
ISO nu a inlocuit ASA si DIN, este o combinatie dintre cele doua standarde. ISO 100, ar trebui scris ISO 100/21, 21 fiind sensibilitatea in grade DIN.

Valenina Negrea - 02 Sep 2014, ora 13:56
Totusi lamuritor, merci.

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   ieri, la ora 20:46
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   acum 2 zile, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 4 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 8 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 9 zile, la ora 13:46

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127193 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate