Flash

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Semintele Cerului

Samanta este, in stare latenta, origine si potential. Este acel fragment de viata care pastreaza, cu infime modificari, un posibil viitor, precum si un trecut fara de care nu ne putem raporta la nimic.

Cultura romaneasca este profund marcata de traditie, iar aceasta traieste inca in sate. Poate nicaieri mai pregnant in Europa, nu veti gasi acest tip de legatura culturala prezenta in toate generatiile, indiferent de modernitatea mijloacelor artistice. Nu este vorba de un arhaism desuet ingrijit artificial pentru niste peripluri turistice, ci este o necesitate venita din modul nostru de a intelege lumea. Referinta la micile comunitati ramase aproape neschimbate in decursul unei istorii neprietenoase este necesara in acest spatiu cultural din Carpati si, in acelasi timp, explicativa pentru ceea ce suntem. Universul nostru este limitat de o padure, de drumuri anevoie strabatute, de stransa legatura cu pamantul si de vastitatea limpede a cerului.

 

Afis expo Semnitele Cerului

  Aceasta expozitie este un triptic al unei entitati culturale, o expunere in trei generatii a aceluiasi genom - satul romanesc, o samanta de cer intr-un spatiu la limita unei Europe globalizante. Fiecare viziune de aici e o trimitere culturala dependenta de autor, dar toate au o idee comuna: de unde venim, cine suntem si spre ce ne-ndreptam. Poate unii ar prefera niste semne de intrebare aici, dar nu avem decat afirmatii clare, evidente si, mai ales, definitorii. Pentru cineva, care intelege ca semintele sunt in acelasi timp esenta, originea si devenirea, aceste fotografii sunt stari desprinse de vremuri, chiar daca le putem data pe undele dintre ele. De fapt nu incadrarea in timp este importanta aici, ci legaturile stabilite intre oameni care nu fotografiaza acelasi loc si aceeasi clipa. Asemanarile sunt de substanta, fara a eluda insa, personalitatea fiecaruia.

 

Joseph Marx

  Marx Jozsef este unul din patriarhii fotografiei romanesti. Opera sa, intinsa pe mai bine de jumatate de veac, este deasupra ranilor istoriei, inerentelor framantari umane si a unor vremuri adverse. Cu toate acestea, autorul a gasit puterea de a genera contemplare in stare pura. Cine nu cunoaste biografia lui Marx Jozsef poate crede ca a trait intr-un paradis inchis si uitat cine stie unde, dar daca privesti cu atentie imaginile vezi ca oamenii aceia sunt puternici si pot alege intre eternitate si moment.

 

Mihai Moiceanu

  Mihai Moiceanu este un geometru. Preocupat de linii si de fina transformare a starilor emotionale intr-o vesnicie a imbinarilor luminii cu drumurile omului, el gaseste in sate acel balans esential intre umanitate si universalitate. Intensa lui cautare in spatii unde omul nu a schimbat tot, este, poate, dorinta de a imbina in fiecare fotografie ceea ce ni se da cu ceea ce ar trebui sa facem. Este, poate, cel mai dependent de cer ca implinire umana.

 

Gicu Serban

  Gheorghe Serban, mezinul acestui triptic, este un artist care se intreaba. Aparent linistit, el este in contrapunct cu imaginile create. Asteptarea furtunii, greabanul de cal, fetele copiilor sunt intrebari. Nu cautati raspunsurile decat in voi pentru ca nimic nu este imediat. Gheorghe Serban ne invita prin sate pentru a ne raspunde noi insine sau mai mult decat atat, ne pune in situatia de a ne intreba cine suntem.

Cu toate deosebirile de timp, viziune sau atitudine, cei trei autori dialogheaza prin aceste fotografii. Evident, subiectul nu este si nu poate fi epuizat. Abordarile pot fi multiple, dar aici suntem in fata unei idei comune. Putem fi mai critici sau mai intunecati, putem fi mai apropiati de adevaruri temporale, dar foarte rar putem fi, fara a colora in roz, mai aproape de punctele nodale ale unei intelegeri culturale. Evidenta ne spune ca purtam in noi aceste seminte de cer indiferent daca am crescut intr-o mare metropola sau in vreun catun din munti.

Uneori, cand linistea unei amiezi e limpede ca un cristal, iei in mana semintele rasfirandu-le, le lasi sa-ti curga printre degete si-ti inchipui o lume unde timpul nu e altfel acum decit atunci sau candva. Iar daca micile boabe pastreaza in ele un alt posibil inceput, atunci satul e forma acestei vesnicii latente de unde ne nastem cu fiecare trimitere si spre care privim pentru a ne dizolva in propriul nostru univers. Nu avem decat sa privim la cer si sa incoltim.

 

Galeria de imagini

 

Dan Iancu
mai, 2007
Fotomagazin.ro
Bookmark and Share

Comentarii:

vasile gheorghe - 13 Jun 2007, ora 14:19
Felicitari din toata inima! Ma bucur nespus pentru o asemenea realizare.

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   ieri, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 3 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 7 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 8 zile, la ora 13:46
Polaroid
redivivus? »

   de Dorian
   acum 12 zile, la ora 13:12

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127192 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate