Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  

O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Vlad Eftenie intervievat de Loredana Bertisan

Vlad Eftenie: "Orice loc poate sa-ti devina inspiratie. Altfel, ai putea deveni trist, iremediabil."

De profesie este arhitect, "de pasiune" este fotograf. Vlad Eftenie, unul dintre cei mai urmariti fotografi romani, impune prin imagini care nu mai au nevoie de descriere. Cadrele sale vorbesc atat despre emotia prezentului, cat si despre cat este de important simtul de observatie al unui fotograf.


Loredana Bertisan: De mai bine de zece ani faceti fotografie. Facand o retrospectiva, v-ati schimbat anumite viziuni in tot acest timp?
Vlad Eftenie: Nu, n-am schimbat niciodata nimic, ci am evoluat. Noi crestem, ne transformam ca oameni, iar curiozitatea mea catre lumea dimprejur a ramas in egala masura relationata cu curiozitatea de a ma descoperi pe mine insumi. Niciodata descoperirea de sine, si deopotriva, descoperirea lumii, nu se termina. Ea se deschide din ce in ce mai mult, nu se inchide pe masura ce afli. E interesant ca vad in fotografia mea din tot acest timp, cine eram atunci. intotdeauna fotografia devine un soi de amprenta-martor al tau. E interesant ca tu, ca fotograf nu stai pe loc. Probabil, daca ai sta pe loc, te-ai sufoca. Atunci, o fire care cauta, care cerceteaza si care este curioasa, adusa fiind sa faca fotografie, se regaseste pe sine in timp in ipostazele ei de transformare. Eu am transformari dorite, pe care mi le-am cautat. Acestea au venit si cu ajutorul fotografiei, dar si prin mine insumi. Fotografia m-a ajutat sa calatoresc, sa capat capacitati de care nu-mi imaginam ca voi fi capabil: m-a scos dintr-o arie de timiditate, de inchidere. M-a deschis catre lume si mai mult, dupa aceea m-a deschis catre a povesti oamenilor lucruri chiar despre ei insisi. Eu aflu lucruri despre lumea care ne inconjoara si le povestesc mai departe.


L. B.: Stiu ca lucrati pe film. Ce diferenta vedeti intre cadrele pe film si cele digitale?
V. B.: Mai intai a fost digitalul pentru mine, apoi a aparut filmul si, mai nou, am revenit pe digital. La inceput, pe digital nu-mi puteam permite o tehnica anume. Aveam un mic compact. Cu un astfel de aparat nu poti sa faci chiar tot ce iti propui tu sa faci. De la digitalul care era limitat ca posibilitati (zoom mic, imagine cum reuseai sa faci), am descoperit in anii 2004-2005, cand toata lumea isi vindea aparatele pe film ca sa isi ia unele digitale, niste aparate extraordinare pe film cu ajutorul carora m-am apropiat de momentul decisiv. Relatia cu aparatul este extrem de importanta, totusi nu trebuie sa te bazezi pe el cu totul. E ca si cum ai spune "e suficient sa am masina". Nu, nu e suficient, pentru ca trebuie sa o si conduci. Asadar, trebuie sa inveti sa "conduci" bine aparatul si atunci nu mai conteaza el, ci contezi tu. La inceput conteaza pentru ca el e mai bun decat tine, cu siguranta. Tu insa trebuie sa-l depasesti, sa devii mai bun.


L. B.: Urmarindu-va site-ul am observat o sectiune de "Urban stories" acolo unde majoritatea fotografiilor sunt alb-negru. De ce alb-negru si nu color?
V. B.: Am ales si alb-negru, si color. Sunt patru capitole, primele trei in alb-negru, iar ultimul cu cadre color, numit "Color stories". Am observat la un moment dat ca lucrez mai putin color, preferand cealalta varianta probabil din motive etice. Simteam sa lucrez in alb-negru asa cum nu poti lucra decat pe film. Este un soi de gest pur fotografic. Color poti sa lucrezi si digital, nuantele primeaza acolo. Dar nu e cazul, deoarece tot pe film sunt lucrate si cele din al patrulea capitol. Situatiile prezentate de mine presupuneau o compozitie mai degraba in zona de alb-negru pe linii, contraste, suprafete si mai putin pe zona de dominanta cromatica.


Vlad_Eftenie_2.jpg


L. B.: Exprima mai multa emotie fotografia alb-negru?
V. B.: Buna intrebare! Cred ca privitorul se emotioneaza pe atat cat poate el, in orice situatie de care se poate apropia si care il inspira. Din punctul meu de vedere, atat fotografia color, cat si cea alb-negru, contine cel putin egala materie emotionanta, dar depinde de privire. Depinde cum privitorul poate sa comunice cu autorul prin imaginea creata. Nu exista o regula! Trebuie sa tinem cont de modul in care se poate exprima mai bine subiectul si intentia autorului.


L. B.: Care e cea mai mare calitate a unei fotografii si deopotriva, a unui fotograf de strada?
V. B.: O fotografie ar trebui sa comunice ceva, sa fie un "recipient" emotional. O imagine care nu emotioneaza pe nimeni inseamna ca nu are nimic de povestit. O fotografie este buna atunci cand impresioneaza, cand ne trezeste intrebari. O fotografie nu e buna cand e doar "frumoasa", ci atunci cand comunica si trezeste reactii. Fotograful este bun in masura in care, cu ingredientele de care dispune, prin intermediul utilizarii instrumentului de care dispune, sa creeze acel comprimat emotional prin imagine. Fotograful trebuie sa stie sa reactioneze, sa interpreteze, sa comunice si, in ultima instanta sa utilizeze aparatul.


L. B.: Henri-Cartier Bresson spunea ca in fotografia de strada este foarte important sa ne apropiem de subiect. Impartasiti aceasta opinie?
V. B.: Nu. Eu cred ca trebuie sa faci poza, exact cum simti tu sa faci poza. Parerea lui Bresson era legata de ce vedea el la acel moment. Sigur, mi-am confirmat in timp, experimentand. Cu cat esti mai aproape de subiect, cu atat emotia este mai vibranta. Esti langa om. Eu folosesc un obiectiv de 20 mm cu care ma apropii la mai putin de un metru de subiect. Majoritatea fotografiilor facute in modul wide sunt realizate asa. Cred ca o fotografie nu trebuie criticata prin prisma distantei excesive sau prea mici, ci prin prisma ideii legata de modul in care aceasta te ajuta sa comunici ceva asa cum vrei. In orice caz, spatiul dintre tine si subiect nu este gol, ci incarcat cu emotia dintre voi. Depinde numai de tine cum stii sa vibrezi cu acesta.


L. B.: Sunteti castigator in cadrul competitiei "Sony World Photography" la sectiunea "Low light". Fotografia castigatoare a fost gandita, sau la randul ei a fost realizata instantaneu?
V. B.: Nu poti gandi pozele pentru un concurs cu rezultate complet neasteptate. Am realizat respectiva fotografie, asa cum le fac si pe toate celelalte, in drumurile mele. Mai apoi, gasind diverse concursuri, ma inscriu la unele dintre temele propuse. Nu poti sa iti asumi faptul ca vei face o fotografie pentru un anumit concurs. Sigur ca la un moment dat poti sa ai o tema in minte, dar niciodata nu poti sa planuiesti exact.


L. B.: Cei care va urmaresc cunosc Bucurestiul prin obiectivul dumneavoastra. Este acest oras o sursa continua de inspiratie?
V. B.: Orice loc poate sa-ti devina inspiratie. Altfel, ai putea deveni trist, iremediabil. Un oras viu intotdeauna este o sursa de inspiratie. Cred totusi ca mai greu m-as descurca in mediul german unde peisajul este static, acolo dintotdeauna e asa si asa va ramane: curatenie, ordine, liniste. Bucurestiul este dinamic, viu, neasteptat, obositor, transformabil, mutabil. Sigur ca am anumite clisee, urmarind locurile mele favorite, zone in care revin si revin mecanic. Asta nu inseamna ca nu-l las sa ma surprinda intotdeauna prin ce poate sa aduca nou.


L. B.: Foarta multa lume detine astazi un DSLR. Care este viziunea dumneavoastra privind aceasta explozie a interesului pentru fotografie si a dorintei de a purta un aparat la gat?
V. B.: Aici trebuie sa citez clasicii: cu cat s-a marit numarul de utilizatori de aparate foto, nu inseamna ca s-a marit si numarul de poze bune. Media fotografiilor bune ramane constanta. Oamenii cu dar catre fotografie tot acei cativa sunt. Pe de alta parte, e bine ca s-a marit numarul de fotografi pentru ca astfel dintr-o mai mare plaja putem descoperi talente noi. Cu cat mai multi dintre noi aratam lumea, cu atat mai bine ne putem apropia eficicient de aceasta, eventual. Dar cred ca digitalul risca sa ne indeparteze la un moment dat tocmai de acea esenta pe care o cautam. Trebuie folosit cu mare grija.


Vlad_Eftenie_1.jpg


L. B.: Ce poate invata un fotograf la un workshop semnat Vlad Eftenie?
V. B.: De invatat nu va invata nimic, pentru ca nu invat nimic pe nimeni. Asta am spus mereu. Eu, cel mult, pot inspira prin puterea exemplelor pe care le arat, exemple extrase din activitatea mea, asumate, traite, asimilate. Fotografiile mele m-au sustinut in elaborarea teoriilor pe care le-am gandit. Eu n-am citit niste carti pe care le citez simplu si nu exemplific cu fotografii ale altor fotografi parerea mea. Eu am trait fotografia, o traiesc in fiecare zi si din ce fac eu, atunci cand simt ca am ceva interesant de povestit si de extras de acolo, vin cu experienta personala in ideea ca ne apropiem cumva de esenta abordarii fotografiei. Viziunea insa este unica si fiecare trebuie sa invete sa faca singur fotografie, asa cum simte. Anumiti oameni au nevoie de un imbold, de o incurajare, au nevoie sa vada ca se poate, asa cum si eu am vazut la un moment dat la randul meu. Daca exista valoare, este bine ca oamenii sa o vada, sa o constientizeze si sa o foloseasca in favoarea lor.


L. B.: La un workshop sustinut de dumneavoastra ati afirmat ca nu ati avut un mentor, un model. Cum ati reactiona daca un novice v-ar spune ca sunteti mentorul sau in domeniul fotografic?
V. B.: Mi s-a spus lucrul acesta sau mi s-a cerut de cateva ori. Inainte de toate, eu stiu ca nu poti fi mentorul oricui. Un invatacel nu-si alege el mentorul, ci poate mentorul isi alege invatacelul, sau eventual un proces cu doua directii. Am avut tot felul de propuneri haioase. Am spus ca nu stiu cum sa fac asta, iar ei mi-au spus ca ma invata in zece pasi tot ce trebuie sa fac pentru a le fi mentorul perfect. Pe de alta parte, am cunoscut oameni pe care i-am simtit ca au capcitatea de a fi mai mult decat pot vedea ei, iar in aceste cazuri ma implic de la sine. Daca vorbim de exemple, acestea sunt bune nu ca sa ne raportam la ele intr-un fel fix, ci ca sa stim ce sa depasim. Asadar, eu nu-mi fac o grija din ideea ca cineva vrea sa se lase inspirat de mine, pentru ca in esenta, tema este cum sa ajunga sa fie el mai mult. Daca inspir pe cineva inseamna ca mi-am indeplinit un rol.


L. B.: V-a ajutat meseria de arhitect in fotografie?
V. B.: Eu spun ca nu, dar lumea ma contrazice in general. In ideea de a organiza, a vedea si a gasi armonia lucrurilor care sunt langa noi, cred ca studiul si practica arhitecturii te invata sa citesti, sa observi relatia dintre elementele spatiale. Dar atunci cand pui partea emotionala in joc, iesi din cadrul clasic. Emotia nu poate fi prevazuta sau speculata rational. Este un mix de date rationale, tehnice, dobandite prin exercitiu si prin invatare si de elemente care sunt deja acolo, care tin de insusiri native. Sunt curios, vreau sa ma apropii de oameni, sa cercetez. Totul se imbina. Noi trebuie sa descoperim ce lucruri exista in noi si sa le valorificam impreuna cu informatia dobandita.


L. B.: Se poate trai din fotografie?
V. B.: In principiu, depinde cat o practici si de ce. Anumiti fotografi n-au alta alternativa, drept pentru care sunt condusi de clienti. Daca o faci ca hobby asa cum o fac eu, ca sa ma simt bine si ca sa aflu din ea o placere a relationarii cu lumea, iesi din sfera ideii de castig de bani. Aceasta devine colaterala, se intampla destul de rar sau devine chiar un caz fericit, caz in care faci cinste prietenilor. In Romania, neexistand cultura achizitionarii de fotografie, e nevoie de o educare aprofundata a publicului pentru ca fotografia sa devina un mod de trai. Sigur, unii editeaza, altii fac fotografie de eveniment, dar atunci, cu siguranta, esti supus clientului. Oricine se supune cuiva, nu e liber, iar eu vreau sa fiu liber in activitatile care-mi sunt cele mai placute.


Fotografiile apartin arhivei personale ale intervievatului.

 


© Loredana Bertisan
mai, 2015
Foto-Magazin.ro

 

Bookmark and Share

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Leica pregateste
ceva »

   de Ancuta
   azi, la ora 12:16
Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   acum 2 zile, la ora 21:06
Hasselblad digital »
   de Avram
   acum 2 zile, la ora 20:15
R.I.P. Aperture »
   de Dorian
   acum 5 zile, la ora 08:21
Bancuri cu si
despre fotografi »

   de Nikon
   acum 6 zile, la ora 10:55

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127244 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate