Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Hartia fotografica cu albumina

Prima mentionare istorica a utilizarii albuminei in fotografie apare in revista Mechanics Magazine, in 1839, de catre un autor necunoscut (semnat H.L.) si care doar mentioneaza ca a experimentat utilizarea albuminei din albusul de ou, fara sa ofere mai multe detalii.


Primele descrieri mai detaliate ale procedurii sunt atribuite fotografului francez Abel Niepce de Saint-Victor, care experimenteaza realizarea de negative prin sensibilizarea unui strat de albumina, depus in prealabil pe o placa de sticla. Niepce isi publica rezultatele in revista Comptes Rendus in iunie 1848 si mentioneaza slaba sensibilitate a produsului, care impunea expuneri foarte lungi.


Timothy_OSulivan_albumina_01.jpg


Timothy_OSulivan_albumina_03.jpg

Fotografii realizate de Timoty O'Sulivan


Louis-Desire Blanquart-Evrard studiaza procesul si observa ca adaugarea de clorura de sodiu in stratul de albumina creste mult sensibilitatea. Blanquart-Evrard isi prezinta descoperirea sa in Academia Franceza in mai 1850, iar un an mai tarziu deschide o fabrica de hartie fotografica cu albumina la Lille: Imprimerie Photographique, in care erau realizate fotografii sub numele de "carti de vizita" si care vor deveni rapid foarte folosite.


In acea vreme, marea majoritate a pozitivelor erau expuse la lumina pana se atingea nivelul dorit de innegrire, apoi hartia era spalata, fixata si uscata. Blanquart-Evrard introduce si etapa developarii, ceea ce scurteaza enorm expunerea, iar procedura devine rapid un succes.


charles_darwin_by_julia_margaret_cameron_albumina08.jpg

Charles Darwin fotografiat de Julia Margaret Cameron

Gustave_Le_Grey_albumina_12.jpg

Fotografie realizata de Gustave Le Grey


Dupa reteta lui Blanquart-Evrard, albusul de ou se amesteca timp de o ora cu o solutie suprasaturata de clorura de sodiu, in raport de 1/4. Amestecul era lasat in repaus o zi, apoi era depusa pe hartie si uscat. Dupa uscare, hartia era imersata sau pensulata cu o solutie de azotat de argint, pentru a deveni fotosensibila si uscata din nou.


Pentru expunere, hartia era expusa la soare, impreuna cu negativul, cateva minute sau cateva ore, in functie de prezenta sau absenta unei etape de revelare ulterioara. Dupa expunere, urma eventual o developare, spalare, fixare (cu tiosulfat de sodiu) si uscare. Daca spalarea finala nu era perfecta, sulful din tiosulfat ataca argintul care constituia fotografia, iar imaginea slabea in timp. De aceea, multi fotografi tonau (inlocuiau argintul cu alte metale grele), in speranta obtinerii unor fotografii mai rezistente in timp.


Louis_D%C3%A9sire_Blanquart_Evrard.jpg

Fotografie realizata de Louis Desire Blanquart Evrard


Nadar_Gioacchimo_Rossini_albumina_13.jpg

Gioacchimo Rossini fotografiat de Nadar


Viteza de degradare a fotografiilor era atat de ingrijoratoare, incat, in 1855, The Photographic Society of London (mai tarziu The Royal Photographic Society) desemneaza un comitet care sa studieze cauzele acestui fenomen. Comitetul observa sa bioxidul de sulf si umiditatea (ambele in exces in climatul din Imperiul Britanic aflat in plina Revolutie Industriala) conduc la alterarea argintului. De fapt, sulfatii din albusul de ou au efect mult mai intens decat bioxidul de sulf produs prin arderea carbunilor.


Primele hartii cu albumina erau subtiri si produceau tonuri de culoare maro-roscat sau ciocolatie. Hartia mai groasa crapa in timpul actiunilor de roluire din procesul de fabricatie. Din 1863, in procesul de pregatire a albuminei, au fost inclusi pigmenti de anilina si au fost realizate diferite nuante de galben, portocaliu sau albastru. Dupa 1870 hartiile astfel colorate s-au bucurat de un mare succes, in special in portret. Deoarece insa pigmentii anilinici aveau o slaba rezistenta in timp, multe fotografii din acea vreme s-au distrus.


Roger_Fenton_albumina_10.jpg

Roger_Fenton_albumina_11.jpg

Fotografii realizata de Roger Fenton


Desi fotografia finala era semilucioasa, multi fotografi au incercat sa puna la punct procedee prin care sa creasca gradul de luciu si au observat ca descompunerea partiala a albuminei, inainte de a fi folosita in procesul de fabricatie, creste aderenta acesteia si realizeaza luciu sporit. Au fost puse la punct procedee prin care albumina era tratata cu acizi sau era lasata sa fermenteze natural, ceea ce conducea la o mixtura mai uniforma.


Aceasta tehnica a fost folosita pe scara industriala la Dresda (Germania), care, la inceputul anilor 1870 a devenit cel mai mare producator de hartie fotografica din lume, deoarece dispunea de materii prime si mana de lucru ieftine.
Din oua, foarte proaspete, era separat albusul si pastrat doar cel foarte curat (fara acele structuri de mentinere in pozitie a galbenusului, numite chalazae).


Samuel_Bourne_albumina_06.jpg

Fotografie realizata de Samuel Bourne


Samuel_Morse_albumina_09.jpg

Portretul inventatorului Samuel Morse


Albusul era apoi incalzit si amestecat cu o cantitate egala de solutie de clorura de amoniu sau de sodiu. Cantitatea de cloruri din stratul fotosensibil era in directa legatura cu sensibilitatea si cu gradul de contrast al hartiei. Albumina clorurata era apoi varsata in tavi mari, in care, moncitorii asezau o coala de hartie astfel incat aceasta lua contact cu lichidul si se albumina doar pe o fata. Dupa 1 - 2 minute hartia era scoasa si uscata. O uscare fortata, la 30 - 50 °C sporea luciul final.


Dupa uscare, hartia era sensibilizata cu ajutorul unei solutii de azotat de argint si din nou uscata.
In fine, intr-o a treia etapa, hartia era supusa 10 minute la vapori de amoniac, pentru a creste sensibilitatea si contrastul.


Timothy_OSulivan_albumina_04.jpg


Timothy_OSulivan_albumina_05.jpg

Fotografii realizate de Timothy O'Sulivan


Hartia fotografica cu albumina a fost preferata fotografilor din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Realizind imagini exceptional de detaliate si avind cea mai ampla gama de tonuri din acea vreme, acest tip de hartie a dominat piata pana spre sfarsitul secolului, cand a fost detronata de hartia fotografica cu gelatina, dar productia ei a continuat in cantitati mici, pana in 1929, cand a fost inchisa si ultima fabrica.

 



Saptesprezece decenii de fotografie - >

 




© Marian Gadea
aprilie, 2012
Foto-Magazin.ro

 


Bookmark and Share

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Rumoare la Canon 2 »
   de Taxon
   ieri, la ora 15:45
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   acum 3 zile, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 5 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 9 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 10 zile, la ora 13:46

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127194 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate