Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Porumbelul

Sfanta Liturghie si discursurile conjuncturale se terminasera. Ca prin farmec, in iarba din jurul Catedralei, aparusera oale cu sarmale, bidonase cu vin, sacose cu mere si oameni cu dreapta credinta. Praznicul incepu. Ziua Hramului trebuia incheiata cu bine. Fiecare isi avea ultima grija. Sufertasele: sa nu se verse; pelerinii: sa ajunga acasa; politicienii: sa-si goleasca paharele; oamenii Mitropolitului: sa le umple iarasi; Cuvioasa Parascheva: sa ocroteasca Moldova.
Toate isi gasisera locul. Aparatul atarna de gat si geanta de umar. Doar eu mai umblam bezmetic. La intamplare, in Catedrala golita aproape, cercetez o usa. Se deschide. Nu stiam unde poate duce. Nimeni in preajma. Joaca de copil, curiozitate fotografica si adulmecare de caine. Urc scara ce se pornea. Intunecata si rasucita. La capat, inca o usa. Supralicitez, apas clanta. Nu-mi vine sa cred. Aveam drum liber si eram tot singur. Dupa bezna, lumina imi lipeste ochii. Ma dezmeticesc. Fara voie, ajunsesem in al noualea cer. Sau pe aproape. Alaturi de ciori. Potaia bipeda se cocotase chiar langa acoperisul Mitropoliei...



porumbelul_pacii.jpg


Sus, Crucea. Jos, vanzoleala. (exclamatiile - facultative!) Jur-imprejur, o priveliste buna de album turistic. La mijloc de sandwich: un pozar inspaimantat ce nu pozeaza. Ma opresc la baza unei turle. Mare cat o casa mica. Are doua ferestre si o portita intredeschisa. Intru. Peretii chiliei imi redau, pentru o clipa, siguranta. Fuzibila. Supusa deteriorarii la suprasarcina (de altfel, imi va sari peste cateva minute). Circuitele, deja, mi se incalzeau...
Observasem ca geamurile seamana cu-n ceas-ochi-soare. Cercurile isi adunau razele in cruce. Departe, ca printr-un ochean sau luneta de pusca, zaresc o biserica. O alta Biserica. Aceea catolica... Nu am ochi decat pentru ochiul ferestrei. Ma fascineaza. Gandul imi zboara. Punct ochit, punct lovit: Ecumenism si viclenie; dialog interconfesional si fanfaronada; Traditie si ramuri de arbore ce nu mai pot fi adunate in trunchi decat prin mutilarea coroanei si distrugerea copacului... Deodata vad, in sfarsit, porumbelul. Pervazul ii era catafalc. O pasare calatoare nu se rataceste. Porumbelul pacii venise, poate, precum elefantii, sa-si afle sfarsitul acolo unde voia: deasupra Sfantului Altar... Vizibil si tainic totodata, o fotografie mi se daruia. Priveam doar prin vizorul aparatului. Restul, in preajma, disparu. Cautand unghiul potrivit, ma aplec, ma ridic, pasesc orbeste, la stanga, la dreapta. Nauc. Eram in priza. Directa.
Atunci s-a produs vrednicul de pomenire "scurt-circuit". Brusc, in chilia semi-obscura, o tija metalica mi s-a pus de-a curmezisul. M-am impiedicat de ea barbateste si am ajuns de-a busilea, cu geanta cu tot. Ca plozii. N-am avut vreme sa-mi duc la capat spaima cazaturii. Un zgomot asurzitor (ce-mi da fiori si acum) se porni. Firele de praf ridicate se zbantuiau in raza de lumina si, lovindu-se unele de altele, huruiau cumplit, facandu-ma sa aud, pentru prima oara in viata, laolalta, scrasnetul miscarii browniene, suflul sistolic, vibratia bronzului si muzica sferelor. Fix la ora 16 si 20 de minute, fara tipic si noima, scosesem din linistea sa un clopot al Catedralei Mitropolitane. Am inlemnit. Eram una cu dusumeaua. Secundele se transformau in ceasuri. Unde sa fug? Unde sa ma ascund? Mai bine raman locului, sa-mi primesc plata cuvenita... Astept. Astept. Astept... Dar (insa, totusi), pana la urma, nimeni nu a venit sa inspecteze locul "catastrofei". Probabil, fiecare isi avea ultima grija: sufertasele, pelerinii, politicienii, oamenii Mitropolitului. Si Sfanta Parascheva.
Taras-grapis, tarziu, toate si-au gasit locul: fotografia in aparat, aparatul in geanta, geanta pe umar, umarul aproape de zdupaiala inimii si inima langa biserica - afara, jos, la soare... Camera obscura nu s-a stricat. Obiectivele mi-au ramas aceleasi. Dupa o saptamana, galca de la glezna a dat inapoi. Emotia nu.
Iesenii ce au auzit, intamplator, un dangat nepotrivit, intr-o zi de sarbatoare a lunii octombrie din fatidicul an 2000, sa nu intre la banuieli apocaliptice ori sa intrebe: "de ce trag clopotele, Mitica?"... Doar eu m-am impiedicat putin. Din greseala.
Altfel, Mitropolia functioneaza ca ceasul. Iar ceasul ei, reglat in stil elvetian, are datoria sa indice intotdeauna ora precisa. Occidentala, oficiala, de vara. Sau orientala, pe stil vechi, atonita. Exact cum dorim noi sa o vedem.
Intrucat noi suntem Biserica.



Dan Mititelu
octombrie 2006
© Fotomagazin.ro




Alte fotograme, acelasi autor

Bookmark and Share

Comentarii:

zak stoianovici - 22 Oct 2006, ora 07:40
superb text, foarte potrivit fotografiei....

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Rumoare la Canon 2 »
   de csr
   azi, la ora 15:23
Adobe CC »
   de Avram
   ieri, la ora 19:51
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Dorian
   acum 5 zile, la ora 12:29
Nuduri - Mircea
Marinescu »

   de Mircea Marine
   acum 9 zile, la ora 11:38
Canon 7D Mark II »
   de Vlad Soare
   acum 10 zile, la ora 13:37

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127160 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate