Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Dihonia dintre generatii

Oricat de abstract poate parea un concept, sunt convins ca exista nenumarate locuri si momente din lumea noastra obisnuita care, surprinse potrivit, sa alcatuiasca o "trans-literare" completa si corecta a ideii respective, din domeniul ei originar (poetic, stiintific, filosofic sau teologic) in limbajul cvasi-universal si "simplu" al Fotografiei...



dihonia.jpg


Pandeam de minute bune din balconul Palatului Culturii. Ca noi toti, cei de "jos", nimeni nu avea habar ca cineva, acolo "sus", priveste si consemneaza gesturile... Dupa ce vazusem desenele de pe tricouri, la baiat, un prunc daimon cu ditamai parul in manuta si la fata, logo-ul "Tribal" (?!), asteptam ca unul din personaje sa faca un gest semnificativ, care sa intareasca "mesajul" imaginii. Cand barbatul a ras cu pofta, m-a eliberat si pe mine de o povara. Stiam ca mi se adunase intr-un cadru o raritate precum Yeti, omul zapezilor, de unii intalnit, de multi comentat dar de toti inca dorit cu pasaportul in regula (poza din fata plus curriculum vitae). "Dihonia dintre generatii" fusese surprinsa in exercitiul functiunii...


Chiar de fac parte dintr-o grupare literara, mare cat un trib, sau doar dintr-o gasca, cei tineri vor crede ca sunt ignorati cu rea-intentie de catre cei considerati "batrani". Elevul de 16 ani spune ca profu' de Mate', vazut pe bicicleta, e un "mos" cumsecade. La cei 30 de ani ai sai. Nu de invatamant, ci de viata. De altfel, si reciproca e naspa. "Maturii" vor zice adesea ca "nevarstnicii" sunt lipsiti de minte, idealuri si harnicie...


Nu intind vorba deoarece "lupta" e arhi-cunoscuta. Dar cateva stop-cadre tot as face!


Unchii mei, cand erau copii, purtau ghetele bune ale unuia cu randul si nu aveau sanii, ci un fel de bob enorm, facut in familie. Cate opt sturlubatici odata se aruncau voiniceste in curse palpitante, facand slalom prin padurile Galatei ori Cetatuiei. "Monstrul" cu volan si frane ce despicase zapada si dealurile Nicolinei inca exista in curtea bunicului pe vremea cand noi, pustanii si nepotii, abia ne incumetam sa coboram cu saniile pe strazi abrupte, ca "Vascauteanu" si "Aurora"... in acei ani, un frate al Mamei avea, in sfarsit, prima bicicleta din viata. Si-o putuse cumpara din salariul sau de muncitor. Asa, intr-o doara, pleca uneori din Iasi in zori si dormea seara la... Suceava. Dupa ceasuri de pedalare continua. A doua zi pornea in sens invers, catre casa. Fara energizante!


Mai tarziu, cand unchii mei au inceput sa se "maturizeze", ca "mosii" cuminti, eu, desi aveam aceeasi... inaltime cu ei, abia izbuteam sa duc la capat o "expeditie" ciclista pana la Horlesti. Doar de 30 de kilometri, drumul meu dus-intors, tineresc si "aventuros", era de zece ori mai scurt decat fusese obisnuinta "batranilor"...


Acum o saptamana, trecand pe langa patinoarul urbei, pentru ca in oras nu era nici un pic de zapada, am aruncat o privire hulpava dupa gardul crezutelor bucurii din zona Palatului. Pe un mic teren ingradit, bun doar pentru caini bolnavi, asa-zisii sportivi se buluceau ca sardelutele. Incaltarile pareau de vis. Patinele copilariei noastre se prindeau ca o menghina de orice bocanc solid si sareau, in plina viteza, pe orice partie zdravana. Junii contemporani, echipati regeste, se invarteau parca in gol, toti odata, in acelasi sens, cu apatia unor asteroizi sfaramati ce tanjesc dupa planeta-mama. Vazandu-i astfel, te cuprindea o mare mila. Dar mai mica decat daca i-as fi urmarit jucand la calculator shooter-ul "Doom".


Dupa cateva ore, suind agale dealul Copoului, eram cat pe ce sa ma lovesc de trei biciclisti, 'nalti cat poarta de fotbal, ce pedalau voiniceste... la vale. Probabil, urcusul nu-i atragator iar panta de dupa Breazu nici atat. Sa gonesti la ora de noapte, pe trotuar circulat, fara faruri, dar cu viteza pe care ti-o poate oferi doar o bijuterie mecanico-sportiva cu sase pinioane si patru foi (neintalnita acum doua decenii), asta e blasfemie si risipa. Educatie fizica de susanea. Svaiter gaurit cu flinta lunga, arnauteasca. Wagner cantat din frunza. Din frunza de plastic. De plastic reciclat. Reciclat la noi. La noi in Iasi...


Ehaa, tinerii de azi!... Nu-i mai inteleg. Asta inseamna ca m-am hodorogit complet, nu?



Dan Mititelu
septembrie 2006
© Fotomagazin.ro



Alte fotograme, acelasi autor


Bookmark and Share

Comentarii:

benone p - 21 Mar 2007, ora 13:16
Sau poate nu prea mai razi... (cf. foto)

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   ieri, la ora 12:26
Nuduri - Mircea
Marinescu »

   de Mircea Marine
   ieri, la ora 10:28
Bancuri fara
fotografi »

   de Nikon
   ieri, la ora 07:37
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Dorian
   acum 7 zile, la ora 10:52
Zvonuri la
Panasonic »

   de Nikon
   acum 9 zile, la ora 19:53

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127119 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate