Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Putem regiza naturalul?

In, muzica poti primi inspiratie si impuls pentru a compune o piesa muzicala pur si simplu sau poti lucra la o piesa deoarece ai primit o comanda ori ocazia unei manifestari festive.
In pictura, poti lucra intr-un anumit loc din natura surprinzand un moment unic al zilei sau poti sa compui, in atelier, pe panza, un peisaj inexistent, dar nemaipomenit de real. In poezie, poti gasi prin inspiratie, cuvinte care pur si simplu se leaga intre ele formand o deosebita creatie poetica sau poti lucra cateva zile pentru a fauri potrivirea unui vers cu celalalt.
In cinematografie, poti primi prin inspiratie schita unui intreg scenariu, o poveste unica si impresionanta sau poti cizela, luni in sir, personaje si fapte pentru a crea, in final, un scenariu oarecum plauzibil si interesant.
In fotografie, poti cauta si urmari scene pentru a le surprinde asa cum se intampla sau poti regiza anumite scene dupa o idee proprie sau un concept.
Exemplele ar putea continua si in sculptura sau in design, asadar in variate domenii ale artei, dar nu numai, ci in toate planurile de activitate care au de-a face cu creatia sau cu conceperea unei idei. Trecem insa la o analiza exclusiva pe domeniul fotografiei.


Nu poti spune de cele mai multe ori diferenta dintre o creatie smulsa din realitate sau o creatie regizata, fabricata, dar ea se observa rapid atunci cand privitorul isi da sema ca o anumita scena era imposibil de regizat sau de "aranjat". De exemplu: fotografii ce prezinta un peisaj intins, plin de ceata peste care se vad zburand pasari in planul indepartat sau portretul unei batrane ce isi plange pierderea a tot ce avea, pe fundal vazandu-se ruinele unei case lovite de vanturi puternice, sunt scene ce vorbesc despre un fapte reale. Vorbim aici despre realitate sau fictiune. Insa in fotografie fictiunea nu trebuie sa para neaparat ireala si de aceea este foarte greu de spus ce e natural si ce e regizat. Dar mai conteaza aceasta? Uneori da. Cine se gandeste, atunci cand vede pentru prima data "Sarutul" lui Doisneau, ca acesta ar fi fost regizat? Inca si astazi, unii nostalgici cred ca fotograful i-a surprins pe cei doi sarutandu-se, in timp ce statea la o masa a unei terase din Paris. Dupa ce citim, insa, comentariul lung facut pe seama acelei fotografii regizate, precum si numeroasele probleme si scandaluri derivate din ea, ne dam seama ca scena a fost "pusa in scena". Si totusi nimic nu-i poate rapi farmecul. De cealalta parte, faimoasa "Place de Europe" a lui Bresson, putea fi regizata, dar se stie bine ca nu este asa, asadar, Bresson a surprins momentul real. Insa, oricine poate sa-si dea seama ca acea scena putea fi regizata.



montaj.jpg


Doar o analiza atenta si minutioasa a unei fotografii poate determina daca aceasta a surprins un moment adevarat sau daca ea ar putea fi regizata, pusa in scena. Spun "ar putea" deoarece nu veti putea niciodata stii sigur daca o fotografie ce pare "regizabila" chiar a fost construita astfel. Diferentele dintre creatia prin inspiratie libera si constructia prin efort propriu sunt greu de sesizat. Nimeni nu poate stii exact cand vine inspiratia pentru realizarea unei opere de arta pure. Cu alte cuvinte, inspiratia aceasta nu depinde de efortul intens psihic sau intelectual al artistului. Inspiratia poate veni atunci cand stam in compania unei anumite persoane, atunci cand ne simtim vibrati in interior de un anumit loc in care ne aflam sau cand ascultam o muzica ce ne atinge simtul creativ. Surprinderea intr-un instantaneu a unei scene de strada nu e o situatie regizata dar poate deveni o astfel de scena. Ca exemplificare: un baietel merge pe strada si face jonglerii cu doua portocale, fotograful surprinde rapid momentul cand portocalele sunt in aer, iar baiatul sta cu mainile intinse, cu gura deschisa si cu privirea in sus pentru a le prinde. Aceasta este o imagine naturala, reala, adevarata. Daca, insa, fotograful intra in discutie cu baietelul si ii spune sa repete actul pentru ca el sa poata surprinde scena, fotografiind cadru dupa cadru, mai multe expuneri - sau mai multe incercari, aceasta este o scena regizata. Cu alte cuvinte, putem spune ca, atunci cand artistul intervine in scena el o falsifica, o programeaza. Ori, naturalul nu poate fi programat. Cand artistul isi programeaza sau aranjeaza subiectul si scena, asemenea unui regizor, aceasta devine o compozitie artificiala, dar nu lipsita de sens.


Ce se pierde? Exista o valoare ascunsa, un secret nepretuit al unei scene reale si anume farmecul clipei. Farmecul cunoasterii ca rezultatul final, aspectul final este atat de placut nu pentru ca artistul "si-a batut capul" pentru a scoate ceva ci pentru ca a fost doar atent la la soapta inspiratiei si... la ceea ce se intampla in jur. Restul este istorie. Si chiar in istoria fotografiei, daca privim, gasim foarte putine instantanee reale. Sunt numeroase, desigur, daca privim ansamblul, dar scenele regizate, compuse, sunt mult mai multe si le depasesc pe cele naturale.
Ce este mai bine? Nu putem raspunde la aceasta intrebare pentru ca ea nu-si are locul in analiza pe care o intreprindem. Valoarea unei fotografii este data de estetica ei dar mai ales de mesajul pe care il contine. E.H.Gombrich, in cartea sa "Arta si iluzie", declara: "verificarea imaginii nu se face prin asemanarea ei cu viata, ci prin eficacitatea dovedita intr-un context de actiune". O fotografie regizata poate fi uneori mai buna decat o scena surprinsa real. Spre exemplu, poti fotografia live un om ce pur si simplu merge pe strada (scena ce se petrece natural) sau poti discuta cu doi oameni pentru a reprezenta o scena in care acestia converseaza in fata unei statui ce reprezinta doua personaje angajate deasemenea in conversatie (scena aranjata) . Este evident ca cea de-a doua scena spune mult mai mult si transmite o idee mai interesanta decat omul care merge pe strada, scena naturala, dar seaca in semnificatie.


De obicei o scena regizata vine ca produs al unei comenzi sau presiuni exterioare, pe cand naturalul vine din inspiratie, vine "de la sine". Pictorului i se cere o comanda pentru a realiza un tablou cu regina Angliei. La polul opus este, insa, situatia in care pictorului ii vine ideea sa picteze palatul reginei in lumina unui apus de soare. Acelasi lucru se intampla cu un compozitor francez ce are la dispozitie o saptamana pentru a crea o pictura ce va fi sustinuta de orchestra filarmonicii pariziene cu ocazia zilei de 14 iulie. Dar cat de diferita e situatia in care compozitorul insusi are inspiratia sa scrie o piesa ce exprima culorile primaverii? Aceasta dupa ce, poate, a trecut printr-un parc cu copaci treziti de primavara. Poetul poate compune o poezie pe tema iubirii inspirat, poate, de dragostea pentru cea care ii este aproape sau, facand parte din cercul literar local, scrie cinci poezii pe saptamana, aceasta fiind conditia ca el sa ramana in acel grup al scriitorilor activi. El compune, deci, pentru ca trebuie si nu neaparat pentru ca isi doreste asta.


Tratam aici problema creatiei sub impulsuri exterioare sau interioare. Starnirea impusa sau impulsul interior natural.
Problemele discutate anterior se refera la rezultate, la fotografii, ca fiind un produs fie liber gasit sau fie prelucrat prin regizare. Rezultatele nu sunt decat finalul unor schite de inceput, fie ele si schite mentale. Tocmai de aceea, in cele ce urmeaza vom aprofunda motivele pentru care cineva creeaza sau, mai bine zis, vom analiza provenienta acelor schite mentale. Totul incepe cu o idee, dar ce starneste cautarea ideii?


Se intampla in fotografie, ca atunci cand initiativa unui fotograf este condusa doar de niste comenzi exterioare, rezultatele, fotografiile sale sa fie intr-un fel, exterioare ca sens, improprii si obiective. Lucrul acesta se vede cel mai des in fotografia comerciala sau publicitara. Fotograful primeste o comanda de la un director de hotel, care ii cere sa realizeze un material fotografic. Si se intampla de asemenea in lucrarile fotografice ale celor ce participa la numeroase concursuri de fotografie. Acestia primesc impulsul de a lucra de la altcineva, care il produce pentru ei. Chiar si inspiratia este influentata de catre organizatorii concursului prin impunerea temei, a formatului si a altor conditii. Inspiratia proprie se naste diferit. Ea nu tine cont de limite, de legi si reguli mecanice. Nu intotdeauna se rasplateste sau se apreciaza de catre altii, dar satisfactia artistului, de a crea din puritatea propriilor idei si din libertatea inspiratiei, este nepretuita. Nimeni nu il plateste pe poetul care scrie un poem pe tema iubirii pentru ca nimeni nu I-a cerut asta. O face pentru ca asa simte. Asa isi traieste darul. Orchestra filarmonicii nu va canta piesa primaverii a compozitorului respectiv pentru ca nu i-a cerut-o si nu are nevoie de ea, mai ales in mijlocul lunii iulie! Insa compozitorul simte ca elibereaza din el inspiratia prin materializarea unei idei proprii. Cumva piesa a facut-o doar pentru el sau doar de dragul idei sau ca un tribut pentru Cel ce I-a daruit inspiratia. Nu este interesat material si creatia nu a pornit de la bani, ci de la un gand, un simt, o idee personala.


Artistul devine original atunci cand nu se mai incadreaza in categorii stabilite deja si in formate gen 10x15 sau 20x30. Toti incep asa, dar trist este faptul ca unii raman doar la acest nivel. Devii ceea ce esti de fapt, cand nu mai incerci sa faci ceea ce fac toti, asa cum fac toti. Brancusi si-a gasit propriul drum creator in sculptura abia cand a plecat de langa marele Rodin. Inventeaza un gen artistic care te caracterizeaza si doar in el vei excela.
Toata lumea face fotografii cu flori, mai putini insa aleg tema "Petale cu ochi". Toti fac fotografii cu paduri si peisaje dar mai putini merg pe ideea "Copaci in forma de litere".


Nu contest, ai nevoie de inspiratie pentru a regiza scene originale! Desigur ca iti trebuie inspiratie si pentru a realiza fotografii ce vor participa la concursuri sau competitii internationale. Cu siguranta ai nevoie de inspiratie si pentru a realiza fotografii publicitare deosebite de restul, insa ceea ce vreau sa accentuez este ca esenta ideei, izvorul ei este un factor exterior si nu mintea sau sufletul artistului. Iubita poetului, asadar, nu este un factor exterior creatiei poetului pentru ca ea nu I-a cerut o poezie, din el a pornit aceasta dorinta. Am precizat asta doar pentru a face distinctia dintre factorii exteriori de inspiratie si factorii exteriori care cer si conditioneaza creatia si, inevitabil, inspiratia. Poti avea ideea sa fotografiezi portrete de sateni batrani din catune de munte si sa faci aceasta doar pentru tine si doar pentru ca este o dorinta personala. Sau poti fotografia "pe banda" absolventi de liceu pentru ca aceasta se cere si pentru ca vrei sa castigi bani. Observi diferenta? Nu? Atunci voi merge mai departe cu demonstratia. Dupa ce realizezi portretele de batrani, evident ca poti, probabil, si sa tiparesti un album care se va vinde bine, insa nu acesta a fost motorul ce a determinat pornirea in creatia ta ci pasiunea ta pentru portrete de acel gen. Ori, gaseste-mi un fotograf ce realizeaza portrete de liceeni din pasiune si eu voi cere ca acest articol sa fie scos de pe pagina! Nu vei gasi niciunul. Toti iti vor spune ca fac asta doar pentru bani si pentru ca a devenit meseria lor.


Fotografiile lor de suflet ar fi probabil peisajul montan sau poate culorile frunzelor. Dar cine te plateste pentru fotografii cu frunze? Nu se stie niciodata, insa meseria nu este acelasi lucru cu pasiunea. Multi reusesc, totusi, sa faca din pasiunea lor o meserie, si astfel totul e excelent.


Concluzionand, poti avea dorinta sa faci ceva sau ti se poate cere sa faci ceva. Poti avea o idee pentru a realiza un proiect sau ti se pot impune comenzi ale altora. Ambele cazuri sunt modele de situatii opuse. Din lucrurile ce le faci cu pasiune rezulta creatii formidabile, pentru ca acolo pui suflet. Ceea ce faci din placere nu se masoara in timp, efort sau in plata. Cand tot ceea ce fotografiezi sau creezi ti-a fost cerut si impus atunci e cazul sa iti amintesti cand a fost ultima data cand ai luat tu initiativa. Un violonist nu canta la vioara doar cand are de dat concerte sau cand participa la concursuri. In fotografie este la fel, exercitiul de privire se practica zilnic si se invata neintrerupt. Cat pentru cei ce vor sa prinda naturalul, fiti cu ochii in patru, pentru a fotografia nu ai nevoie de aparat mai intai, ci de ochi. Cu atat mai mult, nu e important aparatul ce il ai ci capacitatea ta de a determina daca o scena merita sa fie inregistrata. Nu e grav sa ai aparatul cu tine si sa nu gasesti nimic de fotografiat, este mai grav sa gasesti o scena unica si sa nu ai aparatul la tine...



Lucian Enasoni
iunie 2006
© Fotomagazin.ro

Bookmark and Share

Comentarii:

egyed ufo zoltan - 12 Jun 2006, ora 00:40
Eu am fotografiat liceence din pasiune. Ei, nu vreau sa retragi articolul, ca nu e foarte rau, dar nu m-as supara daca data viitoare n-ai enumera cliseele la categoria "inspiratie". In ziua de azi cine "are iideea" geniala sa fotografieze batrani sau frunze colorate, si nu liceeni sau ficusul din coltul camerei, se numeste las.

Bogdan Florin - 12 Jun 2006, ora 08:49
Si eu am fotografiat liceence din pasiune chiar saptamana trecuta si pot spune ca este un subiect fotografic extrem de interesant. Chiar si liceeni am fotografiat din pasiune fotografica. Tineretea lor si o anumita stare spirituala specifica varstei se regaseste pe fata acestor tineri si asta face din ei subiecte fotografice extrem de interesante. Trebuie sa recunosc ca in tinerete am fotografiat si eu prin satele de munte tarani cu fata adanc brazdata de grijile zilnice dar odata cu trecerea timpului am avut curajul sa abordez si subiecte un pic mai dinamice. Revenind la articol nici eu nu am pretentia sa fie retras fiindca am retinut ce era interesant, dar daca mai sustine cineva ca a fotografiat liceeni din pasiune fotografica atunci unele pasaje ar trebui modificate pentru a fi in concordanta cu realitatea fotografica. Sunt de acord ca daca faci ceva din pasiune rezulta creatii formidabile dar cunosc multi fotografi care fotografiiaza la comanda pe baza de contract si in munca lor pun tot atata suflet ca si in oricare alt proiect personal iar rezultatul este arta. Personal ma intereseaza mai putin daca o imagine este regizata sau nu si mai mult daca acea imagine reuseste sa produca o vibratie cat de mica in sufletul celui care o priveste. Este mult mai important daca ii retine privirea si ii capteaza atentia, daca imaginea ii vorbeste celui ce o priveste decat daca ea a fost regizata sau nu.

Andrei Pandele - 13 Jun 2006, ora 07:15
Putem, de ce nu ? Dar nu este la indemana oricui. Cati pot face o regie credibila si creatoare ? Deloc intamplator, super-regizorii sunt super-platiti. Regia intr-adevar competenta poate regiza chiar supranaturalul. Sa iti gasesti in fotografie calea proprie este mai important. J.H.Lartigue era renumit pentru abilitatea de a-i face pe altii sa reactioneze interesant. Fara a-i regiza. E.W.Smith era tenace si in conditii infernale. Reusea sa isi faca subiectul sa uite /ignore prezenta lui. Parte dintre cele gandite de dl. Enasoni sunt reale. Personal, mi se par nefericit exprimate. Prea dogmatic, pe gustul meu. Cu totul altele sunt cauzele prapastiei dintre fotografiile reale si pozele prefacute. Un subiect, chiar comandat, care te intereseaza si te atinge, duce de multe ori la fotografii foarte bune. Iar inspiratia momentelor placute duce mai degraba la creatii minore.

Andrei Pandele - 13 Jun 2006, ora 11:24
PS. Si eu am fotografiat liceence din pasiune. E drept ca atrecut ceva vreme de atunci

sabina ulubeanu - 13 Jun 2006, ora 14:59
generalizarile nu au fost si nu vor fi bune niciodata. Toate lucrarile lui Bach au fost comenzi. asta ca sa dau un exemplu relevant. apreciez insa dorinta de a pune accent pe sentimentul personal siimaginatie condusa de inspiratie. numai bine.

Mihai Biris - 24 Jun 2006, ora 14:28
De acord cu domnul Pandele: nefericit exprimate gandurile astea. De fapt e chiar un haos total. Nu ai reusit deloc sa faci o delimitare intre real si regizat, intre impuls creator si abilitatea de a surprinde o scena interesanta de pe strada(naturala), intre creatia din proprie initiativa si cea venita de altundeva - teme impuse sau pur si simplu muza. Nu se intelege nimic din acest articol si are o abordare prea larga a fenomenului...mai mult se vorbeste despre altceva decat despre fotografie. La acest capitol - regizarea naturalului - este de fapt o foarte mare diferenta intre poezie, muzica si pictura sau fotografie. Asemanarile facute induc in eroare si abat cititorul de la liniile si-asa prost conturate ale articolului. Daca ar fi sa disec si exemplele - Doisneau si Bresson - as mai avea multe de scris aici. Cat despre liceeni sau mosi cu barba...n-are sens sa vorbim. Am mai vazut liste de clisee in fotografie, intocmite de mari oameni, insa le consider rezultate ale unui orgoliu naravas. Subiectele sunt cam aceleasi la toti fotografii, si chiar daca se descopera unele noi acestea devin clisee rapid. Important este nu sa ocolim aceste subiecte fotografice, ci sa le abordam intr-un mod original, caracteristic noua. Sunt cateva genuri artistice care sunt extrem de permisive si in cadrul carora se poate jongla pana la infinit, si se mai pot face si combinatii. Nu stiu cum ne poti sfatui sa ne inventam fiecare cate un gen artistic. Brancusi nu a facut asta odata plecat de langa Rodin, si-a gasit doar stilul personal, dar tot sculptura se numeste. Articolul are punctuatie zero, si colcaie de sintagme nonsensice sau incomplete ca "starnirea impusa" sau "produs liber gasit".

vasile gheorghe - 30 Nov 2006, ora 14:01
N-am avut puterea de a citi pana la capat ceea ce ati scris. E mult si nu este la obiect. Nu vreau sa-mi formez o opinie despre cele "enuntate". Marea fotografie se condunda cu insasi viata fotografului, cu felul sau de a fi. Nu "frunze" ci atitudine creatoare. De bla-bla-uri cred ca ne-am saturat. Valoarea unei fotografii este direct proportionala, nu neaparat cu "cat de frumoasa e" (esteticul ei), ci cu abordarea sa intr-un context referential.

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Bancuri cu si
despre fotografi »

   de Avram
   ieri, la ora 18:21
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Dorian
   acum 3 zile, la ora 16:14
canon 7d mark ii »
   de leobv
   acum 7 zile, la ora 17:25
Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   acum 7 zile, la ora 16:40
Adobe CC »
   de csr
   acum 12 zile, la ora 12:56

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127177 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate