Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Fotografia in noua civilizatie a lui zero si unu

(acest text se adreseaza tuturor categoriilor de cititori, indiferent de virsta si de sex si preocupari)

Cibernetic si digital. Numeric si virtual. Realitate virtuala, imagine si sunet virtual, televiziune numerica, placere virtuala, inseminare in vitro, arome si gusturi artificiale, piele artificiala, carne artificiala, simulatoare de zbor, de lupta, de orice, azi totul e altfel.

De fapt e foarte simplu, e era numericului si pentru ca in «numeric» nu trebuie sa numaram mai departe de zero si unu. Le combinam si le insiruim de le ia mama naibii pina obtinem ce vrem (sau aproape).

Cel mai «destept» ordinator la ora actuala, opereaza doar cu cifrele astea doua; 0 si 1. Zero pentru circuit deschis si unu pentru circuit inchis (sper sa nu fie invers, eu sint artist plastic). Formidabil unde am ajuns, la zero si unu. Teribil ce departe.

Cind eram la scoala, elev, cifrele astea-mi sunau a amenintari. Fiind vorba de note, ma feream ca de necuratul sa nu le incasez, sa le evit.

Dar iata ca scoala s-a terminat, am imbatrinit, si pina la urma tot acolo am ajuns. Tot la cifrele unu si zero. De fapt acum, nu-mi mai e frica de ele, ci pina unde se poate ajunge cu ele.

Nu de mult, cind inca predam la colegiu, un student, e drept, sa fi avut vreo 21 de ani, mi-a spus foarte bucuros si senin ca a reusit sa faca dragoste virtuala, sau cum zic ei, cibersex. Pardon? Pina sa ma dumiresc, m-a si intrebat (cu un zimbet complice), daca eu stiu ce-i aia si daca am incercat. E foarte simplu, mi-a spus imediat, nici macar nu trebuie s-o fi vazut pe partenera.

Bun, mi-am zis, de asta spunea unchiul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, cind eram adolescent, ca «tineretul de azi e foarte destept, chiar ne intrece». Si eram tare mindru, dar iata ca acum am ajuns si eu unchi.

Intr-o societate in care numaram doar de la 0 la 1 totu-i posibil si nu trebuie sa ne jenam, trebuie doar sa inventam argumente.

Am ajuns sa cautam gauri negre prin ceruri, foarte departe de noi, la mii de ani lumina, cu instalatii extraordinar de scumpe si sofisticate (numerice bineinteles), in schimb nu mai credem in negrul ochilor «blondelor» noastre.

Avem totul ca sa ne putem simti mai destepti, mai moderni, mai «civilizati».

Sintem din ce in ce mai numerici, dar ma intreb, oare sintem si din ce in ce mai umani ?

Dupa parerea mea, cam asta ar trebui sa fie sensul vietii, sau oricum, pe aproape.

Este cert ca domeniile tehnice avanseaza mai repede decit cele umanistice, dar cum in natura nimic nu se pierde, totul se transforma, iar daca totul se transforma in numeric, deci in tehnologie, atunci ce mai ramine de rest, ce mai ramine de noi?

Ne vom aprecia aproapele in functie de unu si zero? Ne vom educa progeniturile numai cu unu si zero? Vom visa ascultindu-ne iubita murmurindu-ne dulce la ureche despre un unu si alt zero?

Ni se vorbeste de mindrie, dar nu ni se spune nimic de demnitate.

Ni se cere profesionalism dar am uitat de constiinta profesionala.

Facem razboaie, e drept, dar le facem in numele pacii; ne laudam ca sintem buni crestini, dar actionam conform principiului ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; ne zicem puritani dar facem averi vinzind «sexul»; ne plingem de poluare si de efectul de sera, dar tinem motorul de la masina pornit cind stationam ca sa avem caldura iarna sau aer conditionat vara; facem profituri din ce in ce mai mari, dar pretindem altora benevolat; vorbim de libertate dar zidim intarcuiri din beton si sirma ghimpata, vedem aschia din ochiul altuia dar nu vedem birna din ochiul nostru.

Numeric, unii (pardon, unu), zero... Pentru ca unii sa adauge la profiturile lor din banci cit mai multe zerouri, de ce sa nu-i aducem la zero pe ceilalti?

Ce sa mai zic? Fac ochii mari a nedumerire, ramin mut si ma intreb in sinea mea, oare unde am juns si incotro ne indreptam?

Unde ne va duce asta? Numai Dumnezeu stie, iar daca vrem sa fim mai sinceri dar si mai delicati in acelasi timp, am putea spune doar ca, deja nu-i prea zero, pardon, roz.

Scuzati-ma, cifrele astea doua ma obsedeaza.

Bineinteles ca aparitia numericului a bulversat aproape totul, incepind de la clasica agenda de buzunar pina la mirsavele razboaie. Cum e normal, nici fotografia nu a scapat. De la apratul de fotografiat pina la camera neagra unde faceam sa apara imaginea pe hirtie, totul e schimbat totul e numeric. Totu-i zero si unu.

De zeci de ani ne-am obisnuit cu tot felul de aparate de fotografiat pe film, e drept, foarte variate, mai mult sau mai putin sofisticate, bineinteles, pentru a se adresa tuturor categoriilor de utilizatori.

Cu exceptia filmului nu s-a schimbat nimic. Atita doar, am zis bine, nu mai folosim film.

Cine si-ar fi imaginat (si asta doar cu citiva ani in urma), ca imaginea sa se poate capta ca prin minune pe o placuta mica, fixa, care ramine aceeasi, nu se mai bobineaza, nu se schimba cu alta pentru urmatoarea imagine, nu se mai developeaza deci nu trebuie sa te mai duci cu filmul in oras sa-l lasi la developat, sa astepti, etc...

Ce chestie, minunatie curata! O placuta mica, fixa, draguta, la locul ei, face treaba superb si in color si in alb-negru, isi schimba rapiditatea de la 50 la 3200 ISO printr-un singur click sau chiar automat. Ne fascineaza si ne uimeste cind ne vedem capodoperele afisate in culori imediat si fara complicatie. Unde mai punem ca s-a terminat cu zgirieturile pe film si cu retusul pe film sau pe hirtie sau alte accidente datorate prelucrarii si manipularii.

Ce obositor, din nou numeric.

Gata, pina si cei mai batrini au uitat de film, de cirpa negra pe cap, de developare, de uscat poze. Cei mai tineri nici n-au vazut asa ceva, pentru ei fotografia incepe aici. Restul e istorie, sau demodat, sau chiar ridicol si se potrivea doar in mina parintilor sau a bunicilor.

E si normal in felul asta, ca toti adolescentii se viseaza cu o camera numerica in mina sau uneori chiar in fata camerei, la toti le place sa fixeze imagini sau sa se vada in ele. Am zice ca toata lumea ar vrea sa fie artist cind vede cu cita usurinta se poate face o poza clara si colorata.

Nimic nou sub soare, toate generatiile de adolescenti visau la cite ceva, chiar si pe vremea mea.

E drept, eu visam in alb negru. Pe ORWO. Fiecare cu norocul lui.

Ei, sint multe de spus si articolul ar trbui sa se transforme in folieton, asa ca ma voi rezuma sa privesc in jur si sa incerc sa-mi explic, pentru a va ajuta daca vreti sa va explicati si dumneavoastra mai usor ceea ce vedem.

Initial mi-am propus sa vorbesc despre partea artistica a pozelor numerice, mai bine zis de impactul numericului asupra fotografiei de arta. Drumul e lung si sinuos, trebie mai intii definita fotografia ca mijloc de exprimare etc., si cum am spus ar trebui sa fac un ciclu de articole cu caracter mai scolastic.

Daca aveti putintica rabdare poate vom ajunge si acolo, dar nu puteam sa incep direct, fara sa vedem cea fost in domeniul fotografiei ca sa ne putem pozitiona in prezent, sau mai simplu, sa cunoastem trecutul ca sa stim unde sintem.

Deja e plina lumea de aparate foto numerice. Amatori de amintiri diverse, poze la petreceri, poze cu sutele cu progeniturile roze si bucalate dupa care ne topim, cu catelusul adorat, poze cu parinti batrini care ne fac sa ne podideasca lacrimile, poze cu blonda (blonda in Québec inseamna prietena sau mai bine zis concubina sau «gagica», prietenia e inteleasa altfel), poze la serbari, in vacanta pe unde ne ducem, poze si poze.

Pasionati de foto la mai multe nivele, profesionisti care traiesc din fotografie, profesionisti care nu pot trai din fotografie, fotografi artisti si artisti fotografi (doar joc de cuvinte), imagini peste imagini, ne sufocam intr-o lume de imagini.

Ei, aici e aici, despre asta va trebui sa mai discutam.

Orice om are in el o tendinta de a crea imagini, tendinta mai mult sau mai putin sufocata de conjuncturi diferite, sau chiar de catre el insusi.

Nu pot stabili aici criteriile de discutie pentru ca iarasi, prea ar suna scolastic, asa ca de asta am dat alta nuanta scrisului meu pina aici, dar voi incerca sa ating la modul mai rece si sobru si citeva probleme pe care toti ni le punem in legatura cu aspectul creativ si estetic al fotografiei de azi.

Despre fotografia amintire nici nu trebuie sa lungim prea mult discutia, aici este important ca revazind imaginea sa-ti aduci aminte momentul, locul, contextul si persoana fotografiata. Daca unul din aceste criterii este atins, atunci, poza si-a atins scopul.

Ex: «uite aici poza cu nepotica mea cind a facut primii ei pasi, minca-o-ar bunicuta, ce dulce e ea» sau «eram pe faleza la ora cind apunea soarele printre niste nori superbi, uite ce frumos era».

In majoritatea cazurillor tipul acesta de poza traieste prin caracterul ei strict documentar. Unde mai punem ca genul de poza amintire reprezinta cam 90% din numarul de imagini fotografiate.

Majoritatea companiilor foto isi fac profiturile de pe urma acestui tip de poza; poza amintire de amator. Se pare ca in acest domeniu, japonezii sint campioni prin numarul de poze amator developate pe an.

Fotografia profesionala in schimb este divizata in functie de domeniul pentru care poza a fost comandata si de modul va fi utilizata, difuzata.

Avem in acest caz fotografia de reportaj, de moda, industriala, publicitara, comerciala, arhitecturala, stiintifica, militara, etc. Aceste poze trebuie sa corespunda scopului in primul rind, iar in al doilea, trebuie sa fie de o calitate tehnica ireprosabila. Normal, ideal este sa aiba si un aspect estetic, lucru ce poate fi mai mult sau mai putin evident.

Sint preferate bineinteles cele cu calitati artistice si grafice, ele urmind sa fie folosite de graficieni in compozitiile lor de grafica publicitara. Majoritate acestor poze se regasesc in ziare, reviste, carti, depliante, afise, web si alte publicatii.

O alta categorie ar fi categoria fotografia de arta.

Fotografie inseamna grafia, scrierea sau desenarea cu lumina. Artistii fotografi, adica indivizii care se ocupa in primul rind cu cercetarea si cautarea artistica, cei care pun accent pe mijloacele de expresie grafica generata de lumina si miscare, care fac ceea ce se cheama aici «la photo de recherce artistique» pot aborda diferite teme asupra carora sa-si concentreze munca, asa cum ar fi, peisajul, portretul, nudul, grafismul, reportajul de calatorie, etc.

Locurile unde se vor regasi aceste poze sint in primul rind expozitiile, galeriile de arta, colectiile de stat si particulare. Albumele de arta fotografica, la fel, prezinta cautarile artistice ale diversilor fotografi.

Fotografia artistica cu traditia ei venerabila ne-a obisnuit cu toate genurile de imagini, tehnici, cu toate stilurile si curentele. Nu cred ca exista ceva sa nu ne fi fost prezentat.

Imaginea argentica si-a facut pe deplin datoria, a batatorit toate directiile posibile ale acestei arte. Bineinteles pentru vulgarizarea ei, presa a jucat un rol crucial, ba mai mult s-a creat un gen aparte, fotografia de presa cu reprezentantii ei fotoreporteri si paparazi.

Impactul fotografiei numerice este evident mai ales in ceea ce priveste rapiditatea, numarul de de incercari pentru a obtine imaginea dorita si posibilitatea unei post-procesari fine pe ordinator, de neimaginat pina la aparitia numericului.

Captarea imaginii necostind nimic (pentru ca nu se consuma pelicula, deci nu se pune problema pretului pentru a imortaliza momentul), presupune bineinteles un numar mai mare de incercari, din care se vor selectiona mai tirziu cele mai potrivite, ceea ce este un enorm avantaj.

Montajele si trucajele, manipularile, se fac cu mult mai multa usurinta, deci cum e si de asteptat, acestea s-au inmultit si eventual rafinat.

Tratarea ulterioara a imaginii pe ordinator a deschis nenumarate posibilitati tehnice, lucru destul de greu, sau unori imposibil de facut cu mijloacele clasice, in camera neagra, la developare si la copierea pe hirtie.

Rezultatul acestor avantaje ar trebui sa fie o mai mare corectitudine tehnica, o mai mare libertate de expresie fotografica si o mai mare accesibilitate la ceea ce numim calitate si valoare estetica.

Dupa parerea mea acest lucru ar trebui sa duca la un numar crescut de imagini cu adevarat artistice, mai graitoare, mai sensibile sau mai puternice, avind in vedere gratuitatea sau cheltuiala foarte mica mica pentru a capta imaginea. Principiul acumularii calitative prin acumulare cantitativa poate functiona si aici.

Bininteles, pretul incepe sa-si spuna cuvintul din momentul post-procesarii pina in momentul prezentarii pe un suport: hirtie foto sau hirtie de imprimanta calitate foto, imprimat de presa, CD, DVD, situri internet, etc.

Posibilitatea controlului imediat al imaginii obtinute (nemaifiind necesara developarea fimului), este inca un avantaj in mina artistului.

Pina acum nu am asistat inca (fotografia numerica fiind abia la inceput) la o specificitate estetica evidenta creata numai datorita avantajelor numericului.

Sint multi artisti care netrecind total la numeric, folosesc metoda hibrida, continua sa fotografieze pe pelicula, developeaza si scaneaza imaginea, dupa care o imprima numeric.

Ni s-au dus pe pustiu ani de zile de studiu a materialului fotosensibil (filme si hirtie), a chimiei de developare, a opticii de marire, a fizicii luminii, biblioteci pline de carti de tehnica fotografica, etc.

Ah, numericul!

Multe scoli de fotografie mai zgircite, nici nu mai au in programa anlitica studiul obtinerii unei bune imagini argentice. Se face doar un survol al domeniului si trece imediat la numeric.

Dupa cum va imaginati, si pina acum lumea a facut poze si inca multe, bachiar foarte multe,dar numai unii au facut cu adevarat poza artistica. Cred ca situatia nu s-a schimbat. Cine era capabil s-o faca pe pelicula, poate s-o faca si cu numericul in continuare. Mai greu cred ca este invers, dar sa zicem ca asta nu mai conteaza pentru ca in final doar imaginea vorbeste, drumul parcurs se uita sau se ignora de catre multi.

Nu numericul face dintr-un fotograf un artist.

Arta, artist, creator, «consumator» de arta, toate sint lucruri delicate si devin si mai delicate mai ales atunci cind vrem sa le definim si mai ales intr-un context in care lumea nu mai accepta reguli si definitii, considerindu-le constringeri nepotrivite pentru o lume libera, intr-o lume in care toti avem dreptul la opinie.

Atunci ar trebui sa avem dreptul la opinie si in regulile chimiei, fizicii, medicinei, astrologiei, mecanicii, etc.

In arta ca si in matematica 2+2 = 4, adica sint niste norme foarte severe, in majoritatea cazurilor ascunse necunoscatorilor, reguli ce le descoperi dupa ani si zeci de ani de consacrare creatiei artistice.

Dar cum de lucrul asta iti dai seama doar dupa ce ai petrecut o viata invatind-o si practicind-o, e normal, cei care n-au facut asta, restul, majoritatea, 2+2 = cit si cum vrea fiecare.

Acum se pare ca toata lumea se poate improviza artist de la o zi la alta, si in cazul asta s-a terminat cu selectiile cu regulile si cu normele verificate de secole.

Atunci creem sloganul de genul «gusturile nu se discuta» si facem pace.

Confuzia hraneste speculatia, deci poate fi rentabila.

Aspectul estetic este foarte fragil si spinos de tratat, mai ales aici, in America unde de vreo 40 de ani toate normle sint usor rasturnabile doar prin simplul « dar de ce nu si asa».

Separat, daca aici, in acest articol, nu e cazul sa ne ocupam de studiul esteticului, (nu spun asta din lipsa de resurse ci doar pentru ca nu e locul potrivit deocamdata) ar trebui macar definit si clasat gustul, acestea fiind doua lucruri, in general indepndente unul de altul.

Spun, «ar trebui» pentru ca asta ar necesita spatiu, o pregatire prealabila a cititorului care nu s-a aplecat pina acum asupra acestei probleme, timp si altele. Cum nu in ziar se lamureste problema asta, eu as putea spune pe scurt ca si gusturile se educa, si asta in permanenta.

Media de azi da o accesibilitate sporita la cultura vizuala fotografica, la arta fotografica. Este suficient sa intram intr-o pravalie de ziare si reviste si sa ne ducem la raionul foto.

In reviste ca «Wiew camera», «B&W», «Portfolio», «Declic», «Graphis photo», Fotografia» si multe altele putem vedea periodic articole si æfotografii cu rezultatele cercetarii artistice ale diversilor fotografi.

Fotogafia si-a cucerit pe deplin locul binemeritat in rindul artelor vizuale. Folosirea tehnicii fotografice in pictura si grafica, au consacrat-o chiar in rindul artelor plastice si aproape toate muzeele mari i-au afectat un spatiu.

Internetul joaca si el rolul sau in aceasta accesibilitate, nenumarate situri de arta fotografica, galerii de fotografie, situri de autori fiindu-ne oferite gratuit.

Atentie pe internet; nu confundati siturile de fotografie artistica cu alte genuri de fotografie (sexi, porno etc), situri care ne apar listate cind folosim un motor de cautare pe internet.

Daca luati de exemplu un numar de «Chasseur d’images» si ignorati articolele care trateaza aspectul tehnic al fotografiei, veti gasi undeva la rubrica «expositions» zeci de anunturi de vernisaje, expozitii, stagii, si alte manifestari de arta fotografica ce au loc in fiecare oras din Franta, acolo unde cu adevarat «ça bouge» acolo unde sint multi pasionati de fotografie.

Vara trecuta, m-am aflat absolut fara sa stiu, din intimplare, la Arles, in plina desfasurare a festivalului de fotografie de nud artistic, care numara 15 sali expozitie pe aceasta tema, intr-un orasel destul de mic (dar cu ce cultura). Va dati seama ce surpriza, ce bucurie am trait.

La fel, aceleasi manifestari le vedem si in Spania, in Italia, Japonia, Polonia, Cehia. In SUA e vorba mai mult de galerii de fotografie particulare, bazate pe profitul de vinzare a unor opere fotografice, decit pe o activitate culturala de masa. Nu trebuie sa uitam insa sectia de fotografie a muzeului de arta moderna din N.Y.

La Montréal, din doi in doi ani avem «Le mois de la photo a Montréal» unde din cind in cind putem vedea citeva expozitii de fotografie interesante.

In cadrul acestei manifestari, in urma cu ani de zile, am putut vedea o expozitie (Appalachian Portraits) cu tiraje alb-negru ale celebrului fotorgaf Shelby Lee Adams (a nu se confunda cu Ansel Adams tehnicianul si fotograful, considerat guru al fotografiei americane) cu aspecte care ne-au zdruncinat din sate indepartate in SUA. Intre timp, mai putem vedea din cind in cind prin salile municipale ale caselor de cultura, sau altele localuri, citeva expozitii de fotografie.

In Romania pe vremea lui Ceausescu, exista la Bucuresti AAF (Asociatia Artistilor Fotografi) pe strada Brezoianu, unde-i era si sediul, dar care avea si sala ei de expozitii, sala unde era dealtfel destul de greu de patruns datorita anumitor practici si obiceiuri.

Acum probabil, or fi mai multe, dar cert este ca situri si reviste internet dedicate fotografiei din Romania, am vazut.

Pasionatii de fotografie sint de mai multe feluri sau se impart in mai multe categorii.

Avem pasionatii care o practica, deci cei care fac fotografie impartiti si ei in mai multe subcategorii si avem pasionatii care o gusta, care o «consuma», divizati si ei in subcactegorii.

Incepind cu adolescenti care decupeaza poze din reviste si le lipesc pe peretii camerei lor sau in jurnalul personal, pina la pasionatii care cumpara cu vreo 300-400$ pina la citeva mii de dolari, fotografiile originale din expozitii foto ale autorilor contemporani si terminind cu colectionarii care sint capabili sa cheltuiasca pina la aproape doua milioane de dolari la o licitatie, ca sa achizitioneze imaginea rivnita.

Casele Christie’s si Swann sint celebre pentru licitatiile lor.

La Christie’s, sume intre citeva zeci de mii de dolari si citeva sute de mii de dolari oferite pentru o poza sint lucruri curente si asta chiar si din anii ‘20 cind banul avea alta valoare.

Exemplu: Seicul Qatarului, Saoud Al-Thani, a platit 780.670$ pentru un album cu 109 fotografii. In majoritatea cazurilor, numele cumparatorului nu se publica pentru motive de securitate.

Consultind revista B&W disponibila numai la citeva din pravaliile Maison de la presse si Multimags (a nu se confunda cu revista B&W Photography din Anglia) la capitolul Market scene, puteti vedea zeci de exemple de fotografii care se vind in fiecare luna pentru sume curente de 5 000 pina pe la 700 000$. Uneori rubrica acesta poate lipsi din numerele care afecteaza mai mult spatiu la rubrica Spotlight.

La rubrica Spotlight se prezinta in fiecare numar cel putin un artist contemporan, majoritatea din USA, si pe linga reproduceri se da si pretul de vinzare al unuei poze in tiraj AN.

Rubrica The printed Page prezinta si analizeaza noile albume de fotografie imprimate sau reeditarile.

Oare numericul va ajunge sa se vinda la sute de mii de dolari? Timpul ne va spune totul. Rabdare, cei mai tineri poate vor apuca, eu... am sa ma mai gindesc.

Pentru ca tot vorbim de bani, pina la explozia numericului, deci si in urma cu numai patru ani, pina prin 2000, stringeam din dinti si plateam (vorbesc de dollari canadieni) pe un aparat foto pe film, fara obiective, Hasselblad, Leica, Rolleiflex, etc., 3-4000$ (dar sint unele care costa si 20 000) si pe un obiectiv, cite 2-3000$ (sint si de cite 10000) depinde de model, iar in general trebuia sa ai trei obiective (superangular, normal si tele), le foloseam si stiam ca ne-am luat ceva pe viata, un aparat bun care-si face treaba ca lumea si care poate fi lasat mostenire nepotilor sau revindut oricind la un pret foarte mare.

Mai mult, pentru anumite marci si modele, preturile cresteau cu timpul. Puteam dormi linistiti, visam frumos, si erau bani bine plasati.

Dar daca pe atunci spuneam ca 3000 este cam mult dar totusi il luam, azi pe cele numerice, modele profesionale, dam cite12000$ (Canon DS 1 Mark II) sau 26000$ (pe un dos numeric adaptabil pe un Hasselblad, Mamiya 645 sau Contax 645) si zicem ca-i normal, in plus, peste un an, doi, valoarea le scade la aproape jumatate, iar peste citiva ani in plus le poti gasi prafuite in magazinele de «prêt su gage» si nu le mai ia nimeni. Fiind dependente de evolutia informaticii si electronicii, se devalorizeaza la fel de repede ca ordinatoarele.

In urma cu citiva ani, primul modul numeric Kodak adaptabil pe Nikon, de numai 1Mp. costa mai mult de 10000$.

Azi nu l-ar mai cumpara nimeni nici cu 200$ si orice amator poate avea pentru 1000$ un aparat (de amatori) de 8 Mp.

A nu se uita ca periodic, la citiva ani, aparatele numerice (chiar daca nu sint folosite si nici stricate), trebuiesc schimbate, (din nou 500-600 dolari) nemaifiind compatibile cu noile modele de prize, cabluri, cu noile logiciele, cu noile standarde de carti de memorie, nu vor mai fi suportate de ordinatoare si de periferice, nu se vor mai gasi baterii etc.

Deci, cine cistiga? La prima vedere am zice, bineinteles, noi cumparatorii.

Ha, ha!

Un alt exemplu: pina la aparitia numericului (dar le mai gasim inca in magazine) un pachet de 100 hirtii foto (8/10pusi) Agfa, Ilford, Kodak, cu emulsie fotosensibila foarte complexa, cu mult argint (metal nobil) in emulsie costa 28$. Procedeul de fabricatie era complicat, scump si se facea la intuneric total ca sa nu se voaleze emulsia.

Azi un pachet de hirtie foto Epson photo premium glossy de numai 20 de hirtii (8/10pusi) pentru imprimanta cu jet de cerneala, hirtie cu o formula de fabricatie mult mai simpla si mult mai ieftina de fabricat, (si nu se mai fabrica in obscuritate) costa 24$. Deci 100 coli pentru 28$ si 20coli pentru 24$.

Nemailuind in calcul pretul foarte scazut de fabricatie al hirtiei foto pentru imprimanta (fata de hirtia foto argentica clasica), constatam ca pe piata o cumparam de cel putin patru ori mai scump. Cine cistiga?

Unde mai punem ca pretul unui cartus de cerneala este in medi cam 16$, iar iprimantele foto au intre patru si noua cartuse. Majoritatea imprimantelor foto mai serioase au 8-9 cartuse.

Cu un set de cartuse se pot face aproximativ 12-15 fotografii color de marime 8/10 pusi.

Cine cistiga?

Intr-o noapte, obosit de repetarea la nesfirsit a celor doua cifre, unu si zero, am avut un cosmar.

Se facea ca numericul pusese stapinire pe viata noastra si ni se dicta: unu, zero si inapoi, si tot felul de combinatii posibile, ca-n vis, in toate sensurile, zero orez unii, roz unu sau altii..., ca in cosmaruri, ca in numeric.

Totul era zero iar unul...

Si chiar daca m-am trezit, ce-am rezolvat?

Ioan Doru Vladoiu,
aprilie 2005

Bookmark and Share

Comentarii:

silvia - 30 May 2005, ora 00:11
o civilizatie in 0 si 1...o civilizatie logica spunem noi...dar de ce sa avem nevoie de o astfel de civilizatie?...logica aceasta e o logica robotizata lipsita de un 0adevarat sens si implicare sufleteasca...iar cel mai mult cred ca in acest moment avem nevoie de o trezire sufleteasca. nu de o inalntuire a unei gandiri care nu ne apartine, aparent inofensiva si folositoare, cand de fapt ea ne duce spre ignoranta...nu mai spun nimic fiindca m-as lungi pe subiectul acesta o gramada...

Adrian - 24 Aug 2005, ora 02:25
Progresul nu a insemnat niciodata reducerea pacatului originar...oricit de mult am progresa tehnic, numai morala ne va aduce pace si impacare...insa e oare cazul? Sau cum spuneai mai sus, nu digitalul te face artist...am vazut persoane care aveau aparate de invidiat...digitale sau nu...insa le aveau...degeaba...am facut mult mai multe fotografii reusite cu batrinul meu Zenit din era inca...sovietica Adrian

Marius - 23 Sep 2005, ora 19:35
Oare de ce mama masii om fi evoluat noi de la carpa-n cap la 0 si 1 ? Care-i faza ca nu inteleg?Adica oare nu era mai ieftina o carpa din aia de doi lei decat sa investim sume mari in 0 si 1 ?Eu propun sa ne reintoarcem la epoca aia.Era mai bine,mai ieftin,mai calitativ,si mai.........artistic,ca doar asta urmarim noi ARTISTII ADEVARATI nu? Si atunci ma intreb oare ,de ce sunt eu atat de impertinent si postez aici intr-un spatiu virtual folosindu-ma de 0 si 1 ? OOps ma contrazic singur.Ce mai acum...am comis-o.P.S. Am postat aici cu greu abtinandu-ma sa nu injur.Si am reusit...:-)

vasile gheorghe - 31 Mar 2006, ora 14:02
Opinia mea este ca termenul de lucru / apreciere asupra reflectiilor de era digitala pot fi catalogate ca "deja vu"...A trecut vremea: "fotografia este muzeu fara ziduri" / "nu noi de uitam la televizor ci televizorul se uita la noi!" / Marschal. Pe la noi nu a trecut curetul de arta moderna FLUXUS, nu cunoastem, cei mai multi, notiunea, tot din artele vizuale, de "intermedia", dar avem oarecare pareri despre "cealalta parte a lumii". Marea nesansa a fotografiei romanesti este ca a stat la dispozitia diletantilor / mai precis a inginerilor (atat la propriu cat si la figurat) . Imaginea fotografica in era digitala, in artele plastice contemporane, numai tine cont de forme si culori ci de un "spatiu neuclidian, pludidimensionabil psihic". Materialul e OK atat timp cat nu are o concluzie: el exista pentru el insusi...

Simona Neicu - 12 Jul 2007, ora 01:09
forografia e muta:doar k ea vorbeste multe...dupa parerea mea mai artsitic si mai divin ar fii ca noi nestiutorii sa tacem...macar cand esste vorba de forogrfie,ea este un univers atat de frumos si special incat cuvintele nu ar trebui sa o murdareasca...atat am avut de spus:iar voi cei c criticati arta mai intai incercati sa inchideti ochi si sa va priviti inauntru si daca nu veti gasi NIMIC.ul....continuati sa cautati ptc totul este in arta....ARTA ESTE TOTUL ...

Mariuis Dragomir - 20 Aug 2007, ora 13:03
1 2,2 1,betie aducatoare a linistii civilizatiei mult asteptata ,de primi vizionari pe taramul artelor frumoase ? Nu mai avem frumos nici in interior ,nici in exterior. 1 2, 21, Primul razboi mondial ,cutrenure ,Afica, saracie,Hirosima.O.Z.N-uri,lagare ,militarizare,cibernetizare,digi...globalizare -Arta si frumosul-de la cine pentru cine. Tanjesc dupa iarba verde,zapada de altadata,flasnetarul si fotograful de la mosi-asa sa scris istoria artei frumoase-FINE-

Bernard Popescu - 26 Mar 2008, ora 16:29
Ai dreptate, numericul si-a spus din plin cuvintul in fotografie. A fixa imaginea nu mai inseamna a cheltui pentru materialul consumabil (film, hirtie, solutii), inseamna o investie initiala, e drept substantiala, aparatul foto devenind un obiect electronic destul de scump pentru puterea noastra, dupa care poti sa-ti permiti sa surprinzi oricite imagini vrei, sa zicem gratis, dar vei cheltui cind le vei pune pe hirtie. Cum spui, asta poate fi un avantaj prin faptul ca artistul poate fotografia mai mult, fara sa se teama ca va cheltui excesiv, ca pe urma sa aleaga doar crema, doar ce este cel mai reusit dintr-o cantitate mult mai mare de clisee decit inainte, in epoca peliculei. Intr-adevar, selectionind sever dintr-o cantitate poti ajunge si la calitate. Asteptam sa vedem acest efect asupra artei fotografice din epoca lui 0 si 1. Articolul este foarte sensibil, cu multe trimiteri si este o invitatie la meditatie, nu un verdict. Din pacate vad ca unii nu i-au inteles adevaratul sens si s-au cramponat de o idee fixa ca s-o suceasca dupa cugetul lor. Asta-i boala la romani, sa contrazica sau sa loveasca numai sa arate ca au si ei un cuvint de spus, sau o idee. Merg mai departe si in alta ordine de idei, imi pun intrebarea, ce ar fi facut Henri Cartier Bresson azi, in epoca lui 0 si 1, ca fotograf al strazii si al oamenilor care-l inconjurau? Ar fi fost in inchisoare, condamnat de vreun tribunal pentru ca a fotografiat oameni pe strada fara sa le ceara acceptul? Majoritatea celor care sint gata sa te pocneasca daca te vad ca duci aparatul la ochi, nu au ascultat dezbaterile tribunalelor care au statutat ca nu ai voie sa faci bani cu imaginea cuiva, fara sa-i ceri consimtamintul, dar ai dreptul de a fotografia, il ai si este dreptul la expresia artistica, la expresia personala, drept statutat. De aici vine si dreptul la a expune lucrarea ta intr-o expozitie de arta. Pe strada fiecare este raspunzator de infatisarea si atitudinea lui, deci de unde teama asta ajunsa la paranoia? Dupa moarte printesei Diana a inceput fobia la a te lasa fotografiat, ca si cind ai vrea sa iesi pe strada, in lume fara sa fii vazut, parca te-ai ascunde, ca si cum, spuneam mai sus, iesit pe strada nu ai fi raspunzator de aspectul si atitudinea ta. Daca ducem asta mai departe, miine, nu vom mai avea dreptul nici sa ne privim. Sa lasam speculatiile avocatilor deoparte si sa lasam libertate mai multa spiritului si asa invadat din ce in ce mai mult de norme si controlat cu ajutorul lui 0 si 1 care se intorc de data asta impotriva noastra. Vedetele de Hollywood, (majoritatea nu au nici liceul terminat), se fac ca nu vor sa fie fotografiate, dar isi fac publicitatea cu fotografia paparatzilor. Toate strazile si locurile publice sint invadate de camere de supraveghere, (tehnologia 1 si 0), unde vrei nu vrei, esti fotografiat si supravegheat, suspectat din start ca un criminal potential. Aici este intr-adevar un pericol, controlul totalitar, cenzura, ca nu stii in ce scop esti fotografiat (legal deocamdata), figura ta ajunge intr-o banca de date unde esti identificat, masurat, analizat, comparat, catalogat. Nu e nici un pericol daca o studenta sau un artist impresionat de o lumina de apus pe strada, ti-a imortalizat figura. Bucura-te, ai si tu o sansa de a deveni cineva, de a intra in istoria artelor. Genul de fotografie de strada inseamna ca va muri, ca ne vom duce sa fotografiem oamenii de pe strada doar in tarile subdezvoltate, acolo unde oamenii sint saraci si nu te pot da in judecata ca i-ai fotografiat pe strada cind ieseau de la brutarie. Epoca lui 0 si 1 are si parti bune, normal, si parti rele. E loc pentru de toate si pentru toti. Creati indiferent de valuri, ca de asta sinteti sensibili, artisti. Gloata mai are o sansa de a va intelege mai tirziu.

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Avram
   ieri, la ora 17:33
Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   acum 2 zile, la ora 09:52
Zvonuri despre
obiective »

   de Nikon
   acum 6 zile, la ora 14:14
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 12 zile, la ora 07:24
Bancuri fara
fotografi »

   de Dorian
   acum 13 zile, la ora 18:37

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127148 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate