Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  

O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Despre perceptie în mediul vizual

orange.
De ce cuvântul trimite mintea omului sper gustosul fruct, spre o binecunoscuta companie de telefonie sau spre cea mai calda culoare din spectrul cromatic? Perceptia produce sesizarea, cu ajutorul simturilor si al gândirii, a tuturor obiectelor înconjuratoare. Si nu numai a obiectelor, dar si a formelor, culorilor sau materialitatii. Exista si putem vorbi despre o perceptie formata a oamenilor. Adica un cumul de cunostinte perceptuale antrenate ce arbitreaza noua directie pe care va actiona perceptia.Perceptia se foloseste în film, în design, în publicitate, în fotografie si în general în media.

Spre exemplu, oamenii sunt obisnuiti sa perceapa un anumit obiect într-un anume fel iar o interventie cât de mica în forma sau functia acelui produs duce la schimbarea perceptiei. Se poate întâmpla aceasta pe neobservate? Desigur ca cei ce lucreaza cu perceptia utilizatorilor sunt interesati într-o schimbare pozitiva sau neobservata a perceptiei. Asadar, exista si o perceptie negativa. Un feedback nesatisfacator ce se manifesta nu prin respingerea produsului datorita neacomodarii rapide, care se poate învata, ci datorita neatentiei acordate modului cum lucreaza perceptia formata. A modului cum omul este obisnuit, educat sa perceapa un produs sau o imagine ce i se ofera. Perceptia de asemenea este strâns legata de cunoastere, de educatie si de mediul de existenta a omului.

Un exemplu bun de acomodare la o schimbare de perceptie a fost introducerea tramvaielor ale caror usi se deschideau prin actionare manuala...de la buton. Omul era obisnuit sa stea în fata usii, asteptând ca aceasta sa se deschida, lucru care înca se întâmpla... Ba înca procesul era dublu: se desfasura si pe interiorul tramvaielor, unde oamenii trebuiau sa actioneze pentru a deschide usile cu senzor. Un alt exemplu, însa de schimbare a perceptiei, ce nu a dat rezultate a fost introducerea pubelelor selective pentru sortarea deseurilor. Lipsa unei informari coerente unita cu o perceptie formata, de a arunca „totul la un loc“ a dus la un esec al unei initiative demne de luat în considerare.

Perceptia te provoaca sa gândesti, sa deduci, sa prelucrezi ceea ce primesti în propriul laborator: mintea. Perceptia este un proces de cunoastere senzoriala, o forma de reflectare în constiinta omului a realitatii care actioneaza asupra organelor de simt. Se formeaza astfel o imagine care rezulta din aceasta reflectare. Sa analizam alt exemplu de schimbare a perceptiei.

În ultimii ani s-au introdus la noile modele de autoturisme - produse în special de Citroen si Renault - vitezometre electronice ce arata viteza curenta la fel ca vitezometrele bicicletelor. Ele au venit sa înlocuiasca „batrânele“ ceasuri de viteza ce foloseau indicatorul întocmai ca la un ceas de mâna. Parerile sunt împartite în privinta acceptarii noului concept. Pe de o parte afisajul LCD electronic face trimitere la o lume tot mai grabita, tot mai digitala ce vrea un feedback rapid a ceea ce inteprinde, un fel de „update continuu“. Vitezometrul-ceas, de cealalta parte apeleaza mai mult la perceptia umana, în sensul ca trimitea ochiului informatia mai concret: acul indicator – rosu, de obicei - ce se misca în sensul acelor de ceasornic, producea senzatia de crestere/descrestere, de amplificare/scadere, la fel cum cresterea presiunii într-un rezervor este indicata printr-un ceas asemanator. Iar ca alt exemplu de atentie data perceptiei, la aparatele de bord ale unui avion, se scot în evidenta prin contrast cromatic anumite butoane sau comenzi pentru a usura perceptia selectiva a pilotilor.

Sigur ca perceptia este diferita de la cultura la alta, de la o tara la alta, de la o familie la alta, de la om la om. Fiecare om percepe lucrurile într-un mod diferit. Un locuitor al Indiei probabil nu va percepe culoarea rosie întocmai ca un locuitor european. Un pictor va trata altfel culorile decât un vopsitor, iar un producator de film va „vedea“ altfel un film decât spectatorul obisnuit. Masura în care diferiti oameni percep lucrurile tine mult de cunoastere si de experienta cât si de pasiunea pentru un anumit lucru.

În sfera culorilor se apeleaza tot mai des la esenta. Culorile fiind inspirate din natura, au ajuns astazi de multe ori sa poarte numele „esentei“ din care au fost extrase. Kiwi a devenit asadar numele verdelui din continutul gustosului fruct. Bleumarin exprima atât de intens imensitatea marii albastre. Auriul nu este oare simbolul aurului, la fel cum argintiul reveleaza stralucirea argintului? Roz-ul sufla parca prospetimea rozelor prin culoarea-i atât de sensibila, precum o floare.
Si revenind la portocaliul portocalelor sau asa-zisul oranj…Asadar noul nume al culorilor, mai pur, trimite direct la sursa si face astfel mai usoara perceperea nuantei în minte.

Traseul de întelegere al perceptiei umane nu este complet fara clarificarea modului cum lucreaza perceptia. Nu percepem numai cu ajutorul ochiului, faptul ca o culoare transmite caldura este o actiune ce nu tine doar de vizual. Perceptia nu este posibila fara capacitati senzoriale. Perceptia cauta corelatii, legaturi mintale si psihosenzoriale în timp ce interpreteaza materialul vizual. Perceptia ajuta intuitia sa lucreze si sa gaseasca solutii. Perceptia umana încearca sa simplifice lucrurile. Cum? Acolo unde sunt mai multe elemente mici asemanatoare între ele, sunt percepute ca un grup. Ati privit vreodata o pajiste din departare ce parea atât de verde? Si asa era, datorita firelor de iarba, însa daca te aflai „în“ ea observai si brunul pamânt sub firele de iarba si rarele floricele galbene care se întindeau pe întreaga pajiste, dar din departare, ramâneau neobservate…

Lucrurile nu se opresc aici. Procedeul de unitate cromatica produs prin mici unitati diferite a fost folosit înca din anii 1800 când pictorii pointilisti asezau pete si puncte asemanatoare cromatic care creeau senzatia de culoare unitara. „Tehnologia“ folosita atunci în pictura a fost mai apoi digitalizata, desigur în era tehnologica când pixelii formeaza o imagine! Lucrurile se leaga uimitor si aceasta parca fara a percepe o schimbare macar!

Pixelii, asadar, nu sunt decât mici particule-element ce unite în combinatii cromatice asemanatoare creeaza senzatia de imagine atunci când sunt vazuti de la o distanta anume, la fel ca si pajistea de care vorbeam anterior. Discutia despre rezolutii ar face subiectul unui alt articol, dar un lucru ce trebuie stiut este ca, cu cât te apropii mai mult de compozitia unui lucru percepi mai clar lucruri despre elementele care îl compun. La fel cum apropierea de un om îi descopera caracterul.

În fotografie, perceptia joaca un rol imens în întelegerea, „traducerea“ de catre privitor, a unui limbaj utilizat de fotograf. Si aici exista perceptia care surprinde, care face fotografia „deosebita“, sau acea perceptie comuna sau poate chiar falsa, ce face doar impresia unei fotografii reusite. Este o aparenta înselatoare ce niciodata nu da nastere satisfactiei vizuale. Nu tehnica fotografiei este importanta, în final perceptia privitorului decide daca o fotografie place sau nu.

A vedea o fotografie ce reprezinta un cer rosu aprins la apus, iar pe planul apropiat un oras ce se pregateste de seara, este cu adevarat o placere, prin schimbarea perceptiei, despre ceva ce a fost cimentat în mintea privitorului. Cerul, prin semnificatie, parca ascunde în el cuvântul albastru, asadar, contemplarea unui cer rosu sau violet schimba perceptia formata, impresionând-o. De aici pâna la fotografiile kitsch - în care o persoana tine în mâna o alta persoana sau un monument, aflate la distanta - este un drum lung, ca de la alb la negru.

„Umorul vizual“ se foloseste enorm de perceptie dar a te juca cu perceptia doar aparent nu da rezultate decât de suprafata. Mai ales când vorbim de perceptia în mediul vizual. Când un cititor tine în mâna o carte ce pretinde a fi importanta, dar este tiparita neîngrijit si pe o hârtie de o calitate îndoielnica, îsi va face o imagine si despre cât de important e subiectul cartii respective.

Asadar, un algoritm al observarii în vizual ar fi:

  1. vizualizarea unei opere de arta/lucrari/imagini cu ajutorul ochiului
  2. formare unei perceptii temporare
  3. filtrarea acesteia prin perceptia formata (sau raportarea la perceptia existenta)
  4. respingerea noii perceptii sau acceptarea ei în perceptia existenta
  5. actiunea-raspuns de a place sau nu o opera de arta, de a avea lizibilitate sau neclaritate în text, placerea de a citi o carte sau de a o citi doar rutinal, de a accepta sau respinge vizual o forma ce va trebui utilizata.

Si toate acestea uneori în fractiuni de secunda.

Perceptia joaca asadar un rol extrem de important în evaluarea vizuala si senzoriala - prin simturi - a tot ceea ce ne înconjoara în mediul vizual. Si nu numai în vizual, perceptia are aplicatii în majoritatea domeniilor senzoriale: de ce un parfum ne aduce aminte de o anumita persoana, cum se face ca o melodie ne trimite cu gândul la un loc în care am fost, succesiunea zilelor si a noptilor ajuta perceperea timpului sau de ce un material textil produce o senzatie anume?
Toate trec prin filtrul perceptiei.

Lucian Enasoni

Bookmark and Share

Comentarii:

Strat Lucian - 01 Jun 2005, ora 16:47
Da prinvind din puncrul meu de vedere am regasit multe lucruri care le stiam deaja,dar daca vrei sa vezi "esenta" eseului poate fi privit si ca o referire la tot ceea ce ne inconjoara.Lumea este privita de fiacare individ in alt mod.De unii oki superficiali sau altii mai vigilenti.Asta se intampla si in arta,un tablou nu arata totul de la prima trecere cu vedere.

Strat Lucian - 01 Jun 2005, ora 16:48
Perceptie=Educatie

vasile gheorghe - 31 Mar 2006, ora 14:15
Perceptia vizuala nu insemna concept. In fiziologie, perceptia simturilor poate fi considerata a fi un lant de excitatii care au primit sau vor primi un raspuns?. Arta poate fi considerata a fi de natura excitanta? Cum sa nu fie cand lucreaza cu senzatii, forme si culori, cu atitudini si concepte! Articolul mi se pare "excitant" pentru clasa de amatori care au timp sa citeasca doar cateva randuri pe un site de Internet. Sunt destule elemente de logica formala interesante dar fade in articol, punctate cu trasee de istorie a artelor. Daca aveti timp, cautati cartea excelenta a lui George POPA - Spatiul in pictura / aparut prin 90.

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

"Moskva"
5 »

   de csr
   ieri, la ora 14:14
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 2 zile, la ora 19:29
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   acum 4 zile, la ora 12:53
Izvorul luminii »
   de elerum
   acum 6 zile, la ora 09:34
Adobe CC »
   de Dorian
   acum 7 zile, la ora 14:14

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127229 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate