Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

EIKOH HOSOE (II)

"Pentru mine fotografia poate fi simultan o imortalizare si o "oglinda"
ori o "ferestra" a expresiei de sine… Aparatul este in general considerat incapabil
sa infatiseze ceea ce nu este vizibil ochiului. Si totusi fotograful care il manuieste
cu maiestrie poate zugravi ceea ce se intinde nevazut in memoria sa"
~ Eikoh Hosoe ~

In 1965, dupa o perioada de calatorii in afara Japoniei, Hosoe a calatorit in regiunea Tohoku, in partea de nord a tarii, impreuna cu Hijikata. Copil fiind, Hosoe fusese evacuat in acest district salbatic – locul de nastere al lui Hijikata si una din sursele primare ale dansului sau Butoh. Pentru cei doi aceasta a reprezentat o intoarcere. In nord, pe vremea cand era copil, Hosoe auzise povestea Kamaitachi-ului, demonul cu forma de viezure, care bantuia prin campurile de orez si care te ciopartea, daca il intalneai. O enciclopedie populara defineste "Kamaitachi-ul" ca fiind o rana sfasiata cauzata de o stare de vacuum produsa partial in aer, datorita unui vartej. Kamaitachi este adierea erei nucleare.

Hosoe si Hijikata au inceput dramatizarea unui dans numit "Kamaitachi", in satele din nord. Cele 37 de imagini din acele serii se indeparteaza de orice traditie fotografica. Acestea sunt cinematice si intens dramatice. Dansatorul, posedat de spirit, apare ca fiind Nebunul. El este de-o potriva inocent si periculos. In punctul culminant duce cu sine un copil mic. Este legat de forta sexualitatii si de sol in sine. Peisajele sunt umbrite de un cer innegrit, terminandu-se in intureric total. Creatia din imaginatia unui copil aflat intr-o perioada de distrugere totala, cand demonii ies la suprafata in incertitudinea noptii, a fost transformata intr-o drama epica. Demonul este in acelasi timp personal si o intruchipare simbolica a fricii unei natiuni.

Exista o continuare la "Kamaitachi" intitulata: "Simmon: A Private Landscape" ("Simmon: Un peisaj pivat") care face referire la anii de dupa intoarcerea lui Hosoe la Tokyo, in 1945. Un tanar actor, Simmon, imbracat in kimono, ratacind pe vechile strazi din Asakusa si Ueno, ale tineretii lui Hosoe. Asemenea "Kamaitachi"-ului aceasta este o forma de teatru, cu singura diferenta ca este jucata pe strazi, nu in orezariile din nord. Asakusa in sine este un district al bizarelor mici teatre populare apartinand altei ere, care supravietuiesc chiar si in Tokyo-ul zilelor noastre. Locatia este de asemenea asociata cu o anumita intersectie cu ambiguitatea sexuala, intruchipata in actorul Simmon. Este posibil ca aceste serii fotografice sa fie o confesiune a sexualitatii lui Hosoe, punere in scena la limita orasului si a parlogilor postbelice. Tipatul lui Simmon pe aceste strazi este acela al unui proscris sexual. Seriile raman neterminate si private.

Printre fotografiile lui Hosoe, in special cele japoneze, a fost si seria intitulata "Kimono" pe care a realizat-o in 1963 pe cand era inca in jurul varstei de 20 de ani, in urma lecturarii romanului Kimono de Aya Khoda. Scopul sau era sa dezvaluie varstele femeii prin portrete. Astfel femeia este urmarita in transformarile sale de la o fetita in mireasa, de-a lungul vietii de femeie maritata si pana dupa vaduvie. Kimono-ul cu deosebitul sau ton tot mai sobru este motivul insasi al imbatranirii.

Pana in anii '70, Hosoe devenise o figura internationala, care era reprezentat chiar si in sistemul galeriilor de arta din New York. Calatorea necontenit, ajutat de fluenta sa lingvistica. Era atras in special de polul opus Japoniei. Asemenea multor japonezi, iubea Spania si se simtea ca acasa in Barcelona (mai multe carti, despre Gaudi, apar in japoneza decat in orice alta limba). Hosoe priveste orasul si planul acestuia ca pe o linie de contur a corpului omenesc, cladirile Gaudi reprezentand organele acestuia. Arhitectura este organica, cu toate mozaicurile si infloririle policromatice; o inrudire cu senzualitatea carnii. Orasul este inconjurat de un invelis gaudian, arterele sale sunt populate si respira. Este posibil ca Gaudi sa reprezinte subiectul neincetatei cautari a lui Hosoe, asemenea minunatei neterminate Sagrada Familia a arhitectului.

Este imposibil sa privesti, in afara Japoniei, nudurile pe care le-a realizat Hosoe fara sa ti se aminteasca de seriile sale de inceput. Nu exista nici un echivalent occidental pentru teatralitatea care strabate operele sale. Hosoe apare ca un coreograf sau ca regizorul unui teatru tacut, reusind sa convinga actorii sa participe la actiunea sa. Folosirea de catre el a figurii umane reprezinta mai putin un studiu al formei si mai mult aranjamentul unui tablou in niste drame incipiente, cu toate ca nu inceteaza sa iubeasca suprafata print-urilor. In Spiritual Yosemite I din seria sa "Naked School" ("Scoala Dezbracata") realizata in 1974, emulsia negativului a fost accidental deteriorata de apa, creand un efect misterios. Chiar si printre florile de soare din Arles un germene narativ tot este sugerat. Hosoe aplica priceperea sa in tehnica realizarii printurilor asupra acestor drame fotografice narative ca si cum ar produce un ecvivalent fotografic al unei role picturale fara de sfarsit in fata erei digitale. Hosoe este de asemenea profesor, un ambasador fotografic al genurilor si o figura prin intermediul careia curentele fotografiei occidentale patrund in Japonia, ca si cum ar traduce ideile prin prisma perspectivei sale unice studentilor sai la workshop-urile si scolile din vest. El este cu certitudine un om care a trecut (peste) bariera dintre occident si orient care candva dividea lumea noastra si pe noi.


Tatal lui Hosoe avea grija de un altar al comunitatii, aflat in curtea familiei; a crescut asadar cufundat de-o potriva in Shintoism si Budism. Ritualul simt animist al sacrului i-a patruns, probabil, lui Hosoe picatura cu picatura inca de la inceput. Dragostea sa pentru teatru si pentru ritual este, in orice caz, morala. Lucrarea sa "Witnesses at the End of the Twentieth Century" ("Martori la sfarsitul secolului XX") aparuta in 1992 infatiseaza ca si o cadere in Eden. Sunt reminiscente ale lumii fizice si imaginare pe care acesta a explorat-o impreuna cu Mishima cu trei zeci de ani in urma. Fotografia i-a conferit lui Hosoe un limbaj. Corpul omenesc i-a oferit un subiect. El astfel a conjururat ceea ce Mishima descria ca magie lirica pentru o ceremonie de vrajitorie fotografica…

(informatii din "Aperture Masters of Photography")

http://www.robertkleingallery.com/gallery/hosoe
http://www.temple.edu/photo/photographers/eikoh/home.html
http://home.kyodo.co.jp/hosoe/gallery.html
http://www.nyip.com/tips/topic_spotlight0100.html
http://www.robertmann.com/exhibitions/2003/nudes36.html
http://www.susanspiritusgallery.com/artists/images/ehosoe/default.htm
http://www.photographers.it/articoli/hosoe.htm
http://www.binbooks.com/books/photo/i/l/5B006AF0B6

Bookmark and Share

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Avram
   ieri, la ora 17:33
Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   acum 2 zile, la ora 09:52
Zvonuri despre
obiective »

   de Nikon
   acum 6 zile, la ora 14:14
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 12 zile, la ora 07:24
Bancuri fara
fotografi »

   de Dorian
   acum 13 zile, la ora 18:37

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127148 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate